|
Dupa o noapte nedormita, petrecuta în zgomotul surd |
 [Personalizeaza si trimite aceasta felicitare] |
|
Nu mi-am dat seama când s-a facut noapte si nici dimineata din nou. Cert e ca la ora 5 simteam nisipul sub talpi. Era rece, purta cu el misterele marii aduse de departe în fire minuscule de alge. Am asteptat cam mult rasaritul. Soarele a aparut dupa vreo jumatate de ora, chinuit, printre norii care parca se înghesuiau ca sa îmi strice mie visul. Au venit si pescarii cu barca.S-a adunat o gramada de lume. Toti erau fascinati de vietatile care înca se mai zbateau in burta imensa de lemn a barcii. Mare scofala…Pe mine ma interesau doar soarele si rasaritul. Pentru asta venisem la mare. Iubitul meu era fascinat de tot ce se întâmpla în jurul barcii; îl întelegeam oarecum (pescuitul e pasiunea lui), dar….nu venisem acolo pentru pescuit… În fine… Abia mai târziu aveam sa înteleg ca barca si pescuitul faceau parte din peisaj si ca iubitul meu era fascinat de rasaritul în splendoarea lui (uneori suntem prea egoisti atunci când suntem fericiti…). Soarele aparuse dupa atâta asteptare… Îsi întindea pe apa o punte lucioasa care sfida valurile somnoroase prelungindu-se în nisipul lipicios maro-verzui. Îl priveam. Nu îmi dorisem nimic mai mult în vara aceea decât rasaritul la mare cu el. Ba nu, mint, îmi dorisem de fapt ca vara minunata sa nu se termine niciodata, dar… Exista în viata clipe pe care nu vrei sa le stergi din suflet niciodata. Clipe în care nu mai stii daca traiesti cu adevarat sau daca visezi. Si nu e nevoie sa fie lucruri marete. Poate fi un rasarit la mare sau poate fi pur si simplu caldura pe care o simti dimineata când te trezesti lânga cel pe care-l iubesti si îi simti mâna în parul tau si glasul trezindu-te la realitate… „trezeste-te somnoroaso, a rasarit soarele, începe o noua zi din vara minunata”. |
|
Visul unei dimineti de vara
S-ar putea sa va placa
Despre autor
Adauga comentariu