Cu
ani în urma, când o fiinta de a carei prezenta
se leaga o mare parte din trecutul meu mi-a propus sa
urmam o terapie de cuplu, într-un moment de criza
iremediabila, am refuzat categoric. Criza nu s-a prelungit
pentru ca tot eu am fost cea care a vrut sa puna punct
unei povesti care se complicase de la început dintr-un
exces de vointa. Desi ideea de terapie de cuplu nu ma
deranja neaparat, am spus „Nu” atunci pentru
ca stiam ca nimic nu ma poate întoarce din drum,
nici macar un specialist psihoterapeut.
Exista însa destule cazuri în care acest
gen de terapie functioneaza, iar cuplurile care ajung
sa apeleze la ea îsi depasesc mai usor momentele
de criza care altfel le-ar putea fi fatale. Recent,
una dintre prietenele mele, care era pe punctul de a
divorta, a reusit sa se redescopere pe sine în
iubirea pe care o credea spulberata si asta datorita
unor luni de terapie intensiva la care s-au supus ea
si sotul ei, din dorinta de a salva o casnicie ce parea
risipita în cei zece ani de când sunt împreuna.
Problema lor era relativ simpla si totusi complicata.
Ajunsesera sa nu îsi mai vorbeasca unul altuia
decât seara târziu, când se bagau
în pat. Si asta, în cazul fericit în
care ajungeau aproximativ în acelasi timp acasa.
În rest, cafeaua de dimineata, un telefon sau
un mesaj în timpul zilei si… cam atât.
Week-end-urile devenisera din ce în ce mai greu
de suportat, într-o liniste totala care s-a instaurat
treptat.
Acesta este însa doar unul dintre motivele pentru
care un cuplu, dispus sa se auto-salveze, ajunge în
fata unui terapeut. Dispute furtunoase, lipsa de dorinta
sexuala, izolarea de celalalt, frustrari de diverse
naturi sunt doar câteva motive comune care aduc
un cuplu în pragul destramarii. De cele mai multe
ori, aceste situatii sunt însotite de reprosuri
amare care, în cele din urma conduc spre doua
situatii clare – separarea imediata sau apelul
la un specialist. Desi prima varianta este, de multe
ori, cea care vine dintr-un impuls emotional puternic,
nimeni nu garanteaza ca este si cea mai buna. Terapia
de cuplu, în schimb, poate fi o solutie pentru
a redescoperi niste valori pierdute în timp, pentru
a redescoperi frumusetea unui sentiment îngropat
în rutina. Un cuplu care apeleaza la un psihoterapeut
trebuie sa îsi doreasca un singur lucru –
ca relatia sa se schimbe în bine. Rolul specialistului
este, în prima faza, de a media un conflict puternic,
cel putin în aparenta, între cei doi parteneri.
Reprosurile pe care si le fac unul altuia capata dintr-o
data o alta tonalitate si primesc alte reactii, pentru
ca, fiind spuse indirect, prin intermediul terapeutului,
nu permit un raspuns direct. Celalalt este obligat astfel
sa asculte, chiar daca îi este greu sa se desprinda
de ideea ca vina nu îi apartine. De fapt, al doilea
pas este tocmai renuntarea la acest mod simplist de
a vedea lucrurile. Este absolut necesar ca fiecare dintre
parteneri sa constientizeze ca problema nu este celalalt,
ci relatia ca atare. Prin urmare, ambii parteneri sunt
la fel de responsabili pentru deteriorarea ei.
Pasiunea nebuna a începuturilor face ca multe
aspecte ale personalitatii partenerului sa fie ignorate
sau sa para atractive, pentru ca mai târziu sa
fie percepute ca defecte monstruoase. Daca, spre exemplu,
gelozia flateaza în prima faza a unei relatii,
mai târziu ea poate deveni obiect de disputa.
Non-conformismul, amuzant sau seducator la început,
poate fi reprosat ca neseriozitate ulterior. De obicei
echilibrul se rupe atunci când în viata
cuplului se petrece un eveniment major – apare
un copil, unul dintre parteneri sufera o boala grava
etc. Terapia de cuplu poate dura uneori luni de zile.
Ea se termina, de obicei, atunci când criza este
total depasita si partenerii simt ca vor face fata singuri
viitoarelor probleme. Ea trebuie sa continue însa,
indirect, si dincolo de prezenta efectiva a psihoterapeutului.
Cu alte cuvinte, partenerii trebuie sa îsi fie
lor însisi consilieri pentru a putea face fata
viitoarelor provocari.
„Important este sa nu astepti pâna în
ultimul moment, si sa ai curajul sa apelezi la o astfel
de solutie, daca vrei într-adevar sa salvezi ceva
dintr-o relatie în care ai investit multe sentimente”,
mi-a spus prietena mea, care parca de câteva zile
traieste o nemaipomenita poveste de re-îndragostire.
Mi-am dat seama usor ca observatia ei era un apropo
la trecutul meu plin de nebuloase. Uneori, când
este prea târziu, nici macar terapia de cuplu
nu mai poate face minuni. Si, recunosc ca ma bântuie
câteodata, rar ce-i drept, întrebarea daca
era într-adevar „prea târziu”,
atunci, demult.
foto © Northfoto
|
Adauga comentariu