“Nu te mai iubesc. S-a terminat. Totul.” Cuvintele
astea au cazut cândva ca o stânca peste sufletul
meu plin de iubire… O iubire pe care o credeam daca
nu eterna, cel putin matura si durabila.
Nu a fost sa fie asa si atunci, cu multi ani în
urma, cuvintele acestea mi se pareau ca o condamnare la
moarte, un fel de sfârsit al lumii, al lumii mele,
în care traisem pâna atunci. Mi-a trebuit
destul timp ca sa îmi revin si sa o iau de la capat
(o vara întreaga cred…). Acum, când
ma gândesc la vara aceea, de fiecare data îmi
vine în minte, instantaneu, o alta vara, mai recenta,
prima pe care am petrecut-o cu omul pe care îl iubesc
astazi…
Uneori îmi spun ca primul esec pe care l-am avut
în iubire este si cauza pornirilor feministe pe
care le am uneori. Însa nu e asa… feminismul
vine cu siguranta din alta parte, pentru ca refularile
primei rupturi le-am depasit de mult timp. A trecut prea
mult de atunci, însa îmi amintesc si acum
etapele prin care am revenit la viata si mi-am reconstruit
universul spulberat în câteva secunde de trei
propozitii. Mai târziu mi-am re-derulat în
minte totul si mi-am dat seama ca la fel s-a petrecut
si a doua oara si ca povestea sfârsiturilor mele
seamana, într-o oarecare masura, cu cea a esecurilor
celei mai bune prietene.
Daca stau bine sa ma gândesc, orice sfârsit
de relatie este urmat de o perioada de convalescenta care
se deruleaza dupa un anumit ritual. E ca un fel de stare
post-operatorie în care toata fiinta ta se chinuie
sa revina la normal. (Ce bine ar fi daca barbatii ar întelege
acest lucru…). Si revenirea asta la normal este
o adevarata provocare pe parcursul careia trebuie sa încerci
sa transformi câteva devize în realitate:
Învata sa gândesti logic!
Chiar daca suna cam pleonastic si e aproape imposibil…
macar încearca. La început te comporti ca
un animal ranit care refuza sa iasa din adapostul sau.
Ti se pare ca nu vei mai fi niciodata fericita si ca
totul se sfârseste odata cu acea relatie. Peste
cel mult sase luni vei fi de cu totul alta parere…
Învata sa îti accepti esecul!
În dragoste nu exista niciodata retete. Fiecare
are modul sau personal de a simti si fiecare poveste
de iubire, trista sau fericita, este diferita. Vei gasi
singura calea pe care trebuie sa o urmezi pentru a depasi
momentul. Ai nevoie doar de timp si de o viata obisnuita
care sa îsi urmeze cursul.
Învata sa ceri ajutorul!
Nu scrie nicaieri ca durerea unei rupturi trebuie purtata
ca o povara. Cea mai mare greseala pe care o poti face
dupa un esec în dragoste este sa te închizi
în tine. Este chiar indicat sa apelezi la prieteni
sau la un psiholog. Asta te va ajuta sa întelegi
mai bine cauzele esecului si te va face sa treci mai
usor peste toata tragedia.
Recucereste lumea!
Dupa ce ai revenit pe linia de plutire, nut e arunca
din nou în vâltoarea unei relatii de lunga
durata. Acorda-ti un timp sa cunosti mai bine persoanele
cu care intri în contact. Nu te gândi, pentru
o perioada, la marea iubire. Încearca sa traiesti
viata pur si simplu. Nu va dura mult, dar ai nevoie
de aceasta etapa de recâstigare a încrederii
în sine.
Redefineste-te!
În momentul în care ai ajuns sa gasesti
singura si sa accepti cauzele esecului si ai început
sa îti largesti perspectivele asupra unei relatii,
înseamna ca totul a fost depasit. La urma urmei
învatam din tot ce traim. Si cel mai important
lucru pe care îl avem de învatat atunci
când suferim din iubire este ca sfârsitul
unei relatii nu înseamna nici pe departe sfârsitul
lumii.
|
Adauga comentariu