 În
toate dezamagirile mele trecute cauzate de relatii esuate
m-am întrebat ce anume lipsea din ele. Niciodata
nu am gasit un raspuns clar. Poate daca as fi stiut nici
nu ar mai fi fost esecuri… De fiecare data am ajuns
la concluzia ca ceva era în neregula cu celalalt.
Probabil ca asta vine si din egoismul meu înnascut
pe care mi l-au reprosat adesea persoanele apropiate.
Nu am avut niciodata un complex al perfectiunii, însa
nu stiu cum se face ca tot timpul am avut sentimentul
ca de fapt eu caut ceva care nu exista… Un fel de iubit
ideal, care sa corespunda unor criterii pe care nu le-am
transformat niciodata în cuvinte (ar fi si culmea
sa fac o lista cu însusirile pe care ar trebui sa
le aiba iubitul ideal…). Cert este ca de fiecare data,
dupa ce a trecut agonia rupturiii, am încercat sa
judec la rece cauzele ei. Si, de cele mai multe ori, reprosurile
pe care le aveam de facut oamenilor pe care pretinsesem
ca i-am iubit erau legate de modul lor de a se implica
într-o relatie. Stiam mai curând ce nu îmi
doresc de la un iubit decât ce îmi doresc…
Poate tocmai din cauza asta esecurile mele erau predestinate
a fi traite. Stiam ca nu vreau ca omul pe care îl
iubesc sa fie posesiv, dar nici sa cedeze mereu în
fata nebuniilor mele… sa nu fie gelos din motive stupide,
dar nici sa nu fie indiferent fata de potentialii rivali…
sa nu lase o zi fara sa încerce sa ma recucereasca
la fel ca în prima zi… Si toate astea fara sa
fie nevoie sa i le spun eu, ca pe o lista de cerinte necesare
unei relatii perfecte…
Toate framântarile acestea le-am avut pâna
de curând, când, într-o zi oarecare,
mi-am dat seama ca nu mai simt nevoia sa ma îndragostesc.
Si nu pentru ca nu mai sunt capabila sa o fac, ci pentru
ca undeva, în interiorul meu nu mai caut un ideal.
De ce? Poate ca am obosit de atâta cautare involuntara
sau poate, mai sigur, fara sa îmi dau seama, am
gasit ceea ce cautam… Nu m-am întrebat niciodata
daca omul pe care îl iubesc astazi corespunde „portretului
robot” al iubitului ideal. Si asta pentru ca nu
am avut timp sa o fac. Am fost prea ocupata sa îl
iubesc si sa îi simt iubirea…
În fond, cred ca iubitul ideal nici nu exista, la
fel cum nu exista relatie ideala sau iubire ideala. Exista
doar oameni de care ne îndragostim si pe care ajungem
sa îi iubim, prin nu stiu ce miracol al destinului,
oameni pe care îi gasim fermecatori, tocmai pentru
ca ne fascineaza cu imperfectiunile lor.
|
Adauga comentariu