|
Despre iubire s-au scris si s-au spus mereu milioane de
cuvinte, dar paradoxul este ca niciodata nu vom putea
spune ca e un subiect epuizat. Asta poate pentru ca fiecare
om are felul lui propriu de a iubi. Câti oameni
– atâtea iubiri…
Exista, în mod cert, o suma de clisee legate de
iubire pe care le acceptam sau nu, dar care s-au nascut
din aceeasi sete a omului de certitudini. „Prima
iubire nu se uita niciodata”, „Iubirea e oarba”,
„Iubirea înseamna suferinta”, „Iubirea
înseamna fericire”, „Iubirea e singurul
lucru pentru care merita sa îti dai viata”…..
si am putea umple pagini întregi cu fraze profunde
puse între ghilimele. Fiecare dintre noi poate fi
pro sau contra acestor reflectii-cliseu. Cine este neutru
înseamna ca nu a iubit nicodata.
Cea mai provocatoare dintre toate ideile fixe legate de
iubire mi s-a parut faptul ca iubirea e eterna. Sau, ca
sa reformulez în spiritul celor spuse mai sus, ideea
ca unii oameni sustin cu înfocare ca iubirea este
eterna.
La origine, eternitatea iubirii este legata, cred, de
puritatea fiintei… sau poate de idealul pe care omul
vrea sa îl atinga. Iubirea absoluta nu poate fi
decât pura, frumoasa si eterna. În timpurile
moderne însa, iubirea nu mai este cu siguranta unica,
cu atât mai putin pura si în nici un caz eterna.
Lasând ironia la o parte, chiar am ajuns sa ma întreb,
dupa mai multe relatii esuate (le-am trait, pe fiecare
în parte ca pe iubiri autentice…) daca iubirea
este sau nu eterna… De fiecare data, la începutul
relatiilor mele, am afirmat cu tarie ca da. Dar ulterior
a trebuit sa îmi revizuiesc raspunsul…
În cele din urma mi-am dat seama ca totusi gresesc.
Nu alegem pe cine sa iubim… iubim pur si simplu oamenii
care ne sunt sortiti sau, care, prin nu stiu ce magie
ne ies în cale exact atunci când trebuie,
ca sa ne rascoleasca sufletul si sa ne faca sa ne îndragostim.
Nu alegem cât timp iubim sau cât timp suntem
iubiti… E ca si cum undeva, într-o clepsidra invizibila
se scurg toate iubirile fara sa stim dinainte când
le expira timpul. Si totusi, iubirea e ceva care nu se
pierde niciodata. Se poate termina sau se poate transforma
în altceva Este sau nu este eterna? (De fapt…
ce e eternitatea…?). Da, iubirea este eterna, dar într-un
fel special. E eterna pentru ca te schimba în mod
esential, e eterna pentru ca ramâne în noi
dincolo de timp, e eterna pentru ca a fost traita într-un
fel unic, irepetabil. E eterna chiar daca se termina ca
sa lase loc altei iubiri. Stiu, multi ma vor contrazice,
e treaba lor. Cert este ca iubirea e un sentiment care
dainuie peste timp într-o infinitate de forme si
ca fiecare purtam cu noi eternitatea iubirilor noastre…
trecute, prezente, viitoare…
|
Adauga comentariu