Planuri de vacanta cu iubitul meu

Aproape ca am si uitat de când eu si iubitul meu numaram împreuna vacantele. Si asta nu pentru ca sunt foarte multe, ci pentru ca de ceva vreme am renuntat sa mai contabilizez totul. Îmi place sa cred ca traim fiecare clipa fara premeditare, ca la început. Stiu bine ca ma amagesc, ca între timp a intervenit un fel de rutina placuta în lucrurile pe care le facem împreuna, dar cu fiecare zi care se scurge alaturi de el simt ca fiinta mea intra într-o alta lume, pe care nu am cunoscut-o niciodata.

La începuturile relatiei noastre nu planuiam nicio vacanta. Lasam totul sa vina de la sine si asta nu pentru ca nu vroiam sa exploatam cât mai bine timpul liber, ci pentru ca întreaga noastra poveste a stat mereu sub semnul unui destin întortocheat, în care planurile nu si-au gasit niciodata locul. Sau, daca au existat, au fost mereu rasturnate de ceva. Ne-am obisnuit sa traim verile spontan, ca o rememorare continua a primei noastre veri.

Totusi, anul acesta, am început sa ne facem planuri. Am stabilit împreuna, din timp, perioadele în care vom merge la mare (nu ratam marea în nicio vara) si la munte, am stabilit detaliile legate de amenajarea apartamentului si am stabilit, în sfârsit, ca ne vom suporta reciproc în permanenta începând cu aceasta vara. M-am gândit mult în ultima vreme la asta, de fapt. Cum va fi când ne vom muta împreuna… E ciudat ca în trecut eram nerabdatoare si as fi facut orice ca sa comprim timpul si sa fie totul posibil asa cum vedeam eu lucrurile. Pe masura ce lucrurile au devenit asa cum vroiam, dorintele mi s-au temperat. Si asta nu pentru ca au scazut în intensitate, ci pentru ca, între timp, am învatat sa am rabdare cu mine însami, cu noi însine. Poate ca iubitul meu are dreptate când îmi spune ca fortez mereu lucrurile si ca arderea etapelor nu face decât sa ne apropie iremediabil de un sfârsit artificial.

Oricum, dupa atâta timp în care am trait spontan fiecare clipa e placut sa regasesc siguranta aceea pe care ti-o dau planurile de vacanta bine facute. Asta îmi aminteste de copilarie, de zilele când visam zile în sir cu ochii deschisi la vacanta care nu mai venea. Poate ca, de fapt, asta si suntem noi doi… niste copii care au început sa îsi faca planuri pentru atunci când vor fi oameni mari.

foto © Northfoto