|
Astazi am facut o pauza… de singuratate. Cum este o
pauza de singuratate? Simpla si linistita în esenta
ei. Nu stiu de ce tocmai azi, pentru ca azi e Craciunul…
si de Craciun oamenii nu ar trebui sa fie singuri niciodata…
Poate ca întâmplarea… sau poate ca asa trebuie
sa fie.
M-am trezit singura în mijlocul zilei, cu ochii
alunecând peste dealul pe jumatate acoperit cu zapada.
Iubitul meu a plecat devreme azi. Mi-am baut cafeaua fara
chef, ascultând Last Christmas si asteptând
sa se întâmple ceva, nu stiu ce anume. Timp
de doua ore m-am învârtit prin apartament,
cautând un lucru de care sa îmi agat existenta
si nu am gasit nimic. Plictiseala, banalitate, singuratate…
Fara sa îmi dau seama, am început un monolog
interior pe care nu pot sa îl opresc din curgerea
lui lenta, aparent irationala. Imagini din trecut, din
prezent, replici pe care le-am trait pâna la ultima
semnificatie, oameni, locuri, nostalgii trecute îmi
invadeaza mintea în câteva secunde.
E ciudat sa fii singur; vreau sa spun… singur la modul
propriu, tu cu tine însuti, ca într-un fel
de gol temporal si spatial. De fapt, cred ca singuratatea
e numai ceva aparent. Un fel de terapie pentru sufletele
obosite de goana dupa iubire … Pentru ca singuri cu
adevarat nu suntem niciodata. Exista mereu un suflet care
ne este aproape, oricât de departe s-ar afla; exista
mereu un gând pe care îl trimitem cu pasi
timizi spre cineva… Poate doar atunci când trecem
dincolo… si nici atunci nu suntem singuri, pentru ca
o mie de îngeri ne vegheaza transformarea.
O dupa-amiaza întreaga am stat singura si mintea
mi-a fost bântuita de o mie de gânduri care
ardeau de nerabdare sa se transforme în cuvinte.
Simt ca nu am stare. Si îmi dau seama ca timpul
trece îngrozitor de greu când esti singur…chiar
si asa, pentru o dupa amiaza. Si ma gândesc cât
de stupizi trebuie sa fim în clipele tensionate
din viata noastra, când pretindem ca vrem sa fim
singuri.
Ceva e parca în neregula cu linistea asta coplesitoare.
De fapt, îmi dau seama cât de mult îmi
lipseste omul pe care îl iubesc. Si… si… nu
am timp sa îmi mai continui lunga mea pauza de singuratate,
pentru ca se aude usa si simt mirosul frigului de afara
pe care mi-l aduce iubitul meu care tocmai a intrat….
|
Adauga comentariu