Pasiunea dispare in timp?

Că există o diferenţă esenţială între a iubi şi a fi îndrăgostit, ştim cu toţii. Că pasiunea este unul dintre factorii caracteristici ai stării de „îndrăgosteală”, iar ştim cu toţii. Mai ştim, de asemenea, că fluturii din stomac se liniştesc la un moment dat, focul se domoleşte, sărutările se transformă treptat în pupici, începi să descoperi defecte acolo unde nu vedeai decât perfecţiune şi relaţia are şanse de supravieţuire doar dacă îl iubeşti pe cel de lângă tine şi dacă îi eşti şi îţi este devotat chiar dacă nu mai izbucnesc artificii de fiecare dată când vă vedeţi. Dar cum rămâne cu pasiunea?

Majoritatea serialelor de comedie americane utilizează cu constanţă scena în care, într-un cuplu de vârstă medie, ea nu ştie ce să mai facă pentru a reaprinde flacăra (în dormitor, desigur), iar el visează la adolescente apetisante. Ce s-a întâmplat în timp cu acelaşi cuplu în care, la începuturi, el nu ştia cum să o mai cucerească pe ea, iar ea mima cu talent migrene şi alte probleme care să îl îndepărteze? Îl îndepărtează azi, îl îndepărtează mâine, până când, la un moment dat, el îşi pierde interesul şi, dacă apare şi criza vârstei a doua, deja ea nu prea mai are şanse să-l mai ispitească.

Nu e o luptă a orgoliilor, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, ci pur şi simplu o nesincronizare în raportul dezvoltării sexualităţii. Bărbatul este în tinereţe acest „cocoş” care nu are altă prioritate decât sexul (cu cât mai multe partenere dacă se poate). Femeia nu prea ştie pe ce planetă se află, pe ea nu o înflăcărează ideea în sine (cel puţin nu înainte de 35-40 de ani, cam aşa) dar devine extrem de pasională atunci când este îndrăgostită şi iubitul ei o „vrăjeşte”. După ce cuplul tânăr capătă un pic de vechime începe jocul de-a şoarecele şi pisica. El nu prea mai are la fel de multă răbdare să o cucerească, ei nu-i plac partidele scurte, rapide şi în amiaza mare, aşa că foloseşte trucul migrenelor (sau altele pe care vă aşteptăm să ni le împărtăşiţi şi nouă).

Timpul continuă să se scurgă, sexualitatea ei se dezvoltă, a lui scade. Ea ar vrea dar nu prea mai are cu cine. El se amăgeşte că nu mai are acelaşi entuziasm din cauza ei şi începe să viseze la fetiţele care l-ar putea face să se simtă din nou ca la prima tinereţe. Aşa apar relaţiile extraconjugale (de ambele părţi), motivul fiind în esenţă acelaşi: speranţa de a regăsi pasiunea pierdută.

foto Northfoto