Offline de la Mos Craciun

Cu vreo doua saptamâni în urma a aparut în
lista mea un nou id în spatele caruia cineva îmi
cerea permisiunea sa fie adaugat în lista mea de
prieteni. Nu îmi amintesc exact id-ul, dar stiu
ca m-a amuzat teribil pentru ca era ceva legat de Mos
Craciun. Am fost convinsa ca unul dintre amicii mei vrea
sa înveseleasca atmosfera si se tine de glume.

S-a întâmplat într-o zi mohorâta,
plina de nervi din cauza unei sedinte la serviciu. Îmi
amintesc doar ca deschiderea messengerului mi-a descretit
fruntea pentru ca brusc, din cauza acelui id, mi-am dat
seama ca se apropie Craciunul si ca ar trebui sa ma las
macar putin cuprinsa de spiritul sarbatorilor. Dar care
spirit? A doua zi aveam din nou serviciu si pâna
la jumatatea lunii avea sa fie un program infernal, mai
ales datorita gripei care ma tinuse în medical vreo
saptamâna. Ce sarbatori….? Eu aveam de recuperat
o mie de lucruri cu care am ramas în urma într-o
saptamâna. Doamne, în ziua de azi nici sa
te îmbolnavesti nu mai ai voie…

Într-o zi mosul de pe messenger mi-a lasat un offline
în care îmi amintea ca trebuie sa îi
încredintez dorintele mele de Craciun. Mi-a adus
din nou zâmbetul pe buze, pentru ca tocmai ma certasem
cu iubitul meu, din cauza acelorasi oameni care nu ma
cunosc, dar care nu ezita sa se preocupe în continuare
prea mult de relatia noastra – ai lui. Prezenta
mosului, fie ea si virtuala, mi-a amintit din nou ca se
apropie Craciunul si ca poate ar fi momentul sa las nervii
deoparte si sa fiu mai buna… Si i-am spus mosului ce
am pe suflet, într-un exces de încredere ca
spunând asta cuiva din spatele monitorului, voi
simti o eliberare de povara gândurilor negre care
ma cuprind atunci când ma cert cu iubitul meu din
cauza alor lui. De fapt, ce îmi doresc eu de Craciun
nu poate fi pus sub brad… pentru ca nu e ceva material
si nu depinde de Mos Craciun… Dar, mi-am amintit ce
mi-a spus cândva o buna prietena – ca cel
mai trist lucru de pe Pamânt este sa te trezesti
în dimineata de Craciun si sa îti dai seama
ca nu mai esti copil… nici macar în suflet. Si
i-am spus mosului ca poate sa îmi aduca ce vrea
el, de fapt, ce crede el ca si-ar dori un om mare care
nu vrea sa se trezeasca în dimineata de Craciun
si sa fie trist ca nu mai e copil…

Dupa câteva zile, spre surprinderea mea, mosul mi-a
raspuns… “Draga mosului, viata unui adult poate
fi de multe ori complicata si spinoasa, dar important
e sa iti deschizi inima spre cei ce te iubesc, sa te bucuri
de lucrurile marunte, sa râzi mai mult si sa încerci
sa nu te consumi pentru toate nimicurile ce-ti dau târcoale…
Mosul isi va pune imaginatia la contributie si va încerca
totusi ca în dimineata de Craciun, cadoul primit
sa te faca sa te simti ca un copil, sa te bucuri si sa-ti
amintesti cât de importanta esti pentru cei din
jurul tau… Oricum, iti multumesc pentru încrederea
de a-mi încredinta totusi dorintele tale….. sper
sa nu te dezamagesc…”
Am citit raspunsul cu ochii umezi. O lacrima mi s-a prelins
pe tastatura, fara sa stiu de ce. Si acum chiar ma întreb
oare cine este acest mos atât de întelept.
Am niste banuieli, dar astept sa vina dimineata de Craciun…