 Desi
nu pot spune ca sunt o victima a modei, trebuie sa recunosc
ca fac parte din categoria femeilor carora le place sa
cocheteze cu shoppingul. Nu sunt dependenta de cumparaturi,
însa o dupa-amiaza petrecuta cu prietenele mele,
hoinarind la întâmplare prin magazine ma deconecteza
întotdeauna de grijile cotidiene. Ieri, mai mult
decât oricînd, am simtit nevoia unei astfel
de relaxari. Dupa un concediu prelungit, prima saptamâna
de revenire la serviciu m-a epuizat, asa ca weekendul
se arata de pe la mijlocul saptamânii ca o solutie
salvatoare. În plus, trebuia sa îmi reînnoiesc
garderoba de toamna. Ce altceva putea fi mai potrivit
decât o zi de shopping?
A intervenit o mica problema. Toate prietenele mele
au alte planuri de weekend, asa ca nu mi-a ramas decât
o solutie – sa colind singura prin mall sau prin
magazinele mele preferate. Ideea nu ma încânta
totusi prea mult, pentru ca, dincolo de aspectul sau
practic, shoppingul din acest weekend ar fi trebuit
sa aiba în primul rând un rol „terapeutic”.
Ultima încercare, nereusita si ea, de a o convinge
pe una dintre colegele de serviciu sa ma însoteasca,
s-a petrecut în prezenta iubitului meu care tocmai
intrase pe usa. Nu stiu daca figura mea bosumflata sau
teama de a nu avea cine stie ce alta idee geniala a
fost de vina, însa mi-a propus natural, lasându-ma
fara replica – „daca vrei putem merge împreuna
la cumparaturi.” Propunerea a fost pe cât
de amuzanta, pe atât de salvatoare, desi de fiecare
data ne luam la cearta si daca mergem sa facem aprovizionarea
cu fructe. Mai experimentasem cândva, cu ani în
urma, shoppingul în doi si dupa rezultatele dezastruoase
(am aruncat dupa doua zile pantofii pe care mi-i cumparasem
doar de dragul iubitului meu), am convenit ca nu vom
repeta experienta. Circumstantele în care a venit
propunerea iubitului meu m-au facut sa iau totusi o
decizie neasteptata. „De ce nu? În fond…
mai rau decât sa ne ciondanim sau sa ma lasi de
capul meu într-un magazin de pantofi nu se poate
întâmpla nimic…” A râs cu
pofta de optimismul meu si a coborât sa pregateasca
masina.
Inutil sa relatez ceea ce a urmat. Vreo doua ore în
care ne-am suportat reciproc (eu – colindând
fara chef prin standurile cu articole sportive, el –
asteptând minute în sir în fata cabinelor
de proba din magazinele feminine), apoi o mica disputa
într-un magazin de bijuterii. Si totusi, minunea
s-a întâmplat în momentul în
care am intrat într-o expozitie de decoratiuni
interioare. Baldachinul imens acoperit cu lenjerie satinata,
în culorile curcubeului ne-a fermecat pe amândoi.
Pretul era colosal… însa, parca o hipnoza ciudata
ne-a fermecat iremediabil. Am cumparat-o si ne-am îndreptat
într-un suflet spre casa. De altfel, se înserase
deja de mult timp.
Ziua de cumparaturi nu a fost tocmai ceea ce îmi
dorisem, însa noaptea care a urmat a fost de vis.
Dimineata m-am trezit învaluita în razele
curcubeului si mi-am dat seama ca, în timp, s-ar
putea sa descopar noi laturi ale unei placeri pe care
pâna acum o consideram tipic feminina –
shoppingul.
|
Adauga comentariu