 Dau
mâine cu aspiratorul, platesc mâine facturile,
îmi fac mâine vizita anuala la dentist…
În ultima vreme „mâine” a devenit
un cuvânt la ordinea zilei, de care nu reusesc sa
mai scap. E ca si cum orice lucru pe care oricum îl
voi face în cele din urma trebuie sa treaca prin
iluzia lui „mâine”. Am uneori sentimentul
ca amânarea a devenit un fel de obicei rau de care
nu pot sa ma desprind. E ca si cum as încerca sa
renunt la cafeaua zilnica..
.
Procrastinarea, tendinta de a amâna în
permanenta lucruri pe care în mod normal ar trebui
sa le facem imediat, este un fenomen care afecteaza
din ce în ce mai multa lume, în ultima vreme.
Iar eu ma numar cu siguranta printre victimele ei. La
serviciu, în treburile cotidiene casnice si, mai
nou, în relatia cu iubitul meu, am început
sa ma izbesc zilnic de intentia de a amâna lucruri
banale, fara vreun motiv anume. Am încercat de
nenumarate ori sa îmi schimb obiceiul acesta enervant,
însa nu am reusit decât în momentul
în care m-am decis sa îi gasesc adevaratele
cauze, adica acum câteva zile. Contrar aparentelor,
procrastinarea nu se datoreaza lenei, ci mai degraba
unei forme de anxietate cauzate de diverse motive:
Frica de esec – în fata
anumitor decizii, a unor proiecte importante, poti avea
adesea un sentiment de inferioritate care nu face decât
sa alimenteze teama de a primi critici. Amânarea
vine astfel ca o solutie provizorie pentru evitarea
acestor critici.
Nevoia de perfectiune – organizarea
unei petreceri, materializarea unei idei de proiect
la serviciu… Orice poate genera aspiratia spre perfectiune.
Dorinta unei reusite absolute se poate transforma însa
într-o goana dupa îndeplinirea unor obiective
total nerealiste, iar acest lucru genereaza panica.
Teama de reusita – un astfel
de sentiment poate parea absurd, însa, de foarte
multe ori, atingerea unor scopuri dificile poate sa
produca o angoasa legata de teama de vidul ce ar putea
urma. Amânarea vine ca o solutie pentru a prelungi
înfruntarea acestui vid de ocupatie.
Evident, nu toata lumea reactioneaza la fel în
fata acestor cauze ale procrastinarii. Unii actioneaza
mult mai bine sub stres, altii se simt depasiti de cea
mai mica variatie a nivelului de adrenalina. Personal,
sunt o combinatie ciudata între aceste extreme
si asta ma îngrijoreaza uneori. Cine poate sa
puna capat acestei amânari prelungite? Am ajuns
la concluzia ca daca nu o fac eu însami, atunci
nu o va face nimeni. E ca si cum ai vrea sa renunti
la fumat, dar astepti sa îti impuna cineva asta.
Iata câteva solutii:
Ai incredere în tine! Este usor
de zis si greu de facut, însa procrastinarea este
legata adesea de o lipsa a stimei de sine.
Organizeaza-ti mai bine timpul! Ceasul
este cel mai mare dusman uneori. Fixeaza-ti prioritatile,
nu ezita sa îti faci liste cu activitatile zilnice,
însa fixeaza-ti obiective realiste, altfel nu
vei face decât sa agravezi situatia.
Elimina ceea ce este inutil în programul
tau zilnic! Discutii interminabile la telefon,
navigare pe internet fara un scop anume, placerea banala
de a aranja cartile în biblioteca, desi sunt toate
la locul lor reprezinta doar câteva dintre activitatile
„parazite” pe care ar trebui sa le elimini
din programul zilnic pentru a avea timpul necesar sa
termini ceea ce ai ti-ai propus sa faci.
Proiecteza-te în viitorul apropiat!
Imagineaza-ti pentru câteva clipe starea de bine
pe care o vei simti în momentul în care
vei îndeplini acele treburi pe care obisnuiai
sa le amâni de teama ca nu vei reusi sa le termini
la timp.
Totul este, în fond, un simplu exercitiu de vointa.
Eu nu am avut niciodata prea multa vointa, dar… voi
încerca sa nu mai las pe mâine ce pot face
azi.
|
Adauga comentariu