 Nu
am niciun ban. Rectific, nici un ban pentru a-mi cumpara
linistea. Stau atarnata intre intrebari retorice ce isi
gonesc raspunsul pentru ca ar durea daca ar fi rostite
Nu am niciun ban pentru a-mi cumpara linistea. Ma prefac
ca as putea uita ceea ce imi e imposibil sa uit. Ma prefac
ca imposibilul il pot face al meu si ma pot juca cu el
in voie. Dar nu-mi iese. Si atunci, mercantile femeie
din mine vrea sa cumpere. Sa cumpere linistea pierduta.
Insa nici asta nu-mi iese.”La dracu!”, spun
si arunc cu cana cea fara de cafea prin casa. Nu nimeresc
nimic insa cafeaua cea rece cu gheata stropeste peretii
si fotoliile intr-o dezordine picturala. Nu se sparge.
E vreun semn? O voiam sparta, sparta si facuta zob. Asta
era intentia mea isterizata de lipsa unui posibil raspuns
la intrebarea “cum sa fac sa imi cumpar linistea?”.
Sunt cateva luni de cand a inceput totul. Si ca intr-o
poveste de film… timpul a trecut atat de repede…
Nu am stiut ce fac, logic… daca as fi stiut acum
nu mai stateam sa scriu articolul asta tanguitor ci eram
pe undeva printr-o sfera a fericirii. Greseala mea? Greseala
mea a fost ca nu am fost atenta. Nu am vrut sa fiu atenta.
M-am prefacut oarba si am trecut peste tot ce era atat
de evident…si esential. El ma iubea… iar eu…
nebuna de mine, nu am vrut sa vad. La ce bun sa vad daca
nu ma interesa? Si la ce bun sa ma intereseze daca nu
voiam? De ce nu voiam? Off, sa nu intram in psihanalizarea
vietii mele amoroase…
Nu am niciun ban pentru a-mi cumpara linistea. Am pierdut-o.
Am pierdut-o atunci cand am ales sa fiu indiferenta la
ceea ce nu te poate lasa indiferenta. Atunci nu am stiut,
nu am stiut ca indiferenta are ca revers regretul si ca
regretul imi va da disperarea. Acum stiu.
Nu stiu daca e prea tarziu pentru a mai face ceva. Probabil
ca nu. Insa, chiar si acum tot ce imi doresc este sa pot
cumpara linistea. Linistea pe care indiferenta mi-a rapit-o,
linistea pe care ochii mei ce s-au ferit sa vada iubirea
mi-au furat-o. Nici macar nu imi doresc sa aduc inapoi
iubirea. Ci doar sa uit ca a fost a mea iar eu nu am fost
a ei.
Ai simtit vreodata ca ai refuzat ceva dupa care toti ceilalti
alergau? Ai intors vreodata spatele unui vis pe care altii
nu il ating niciodata? Ai vrut vreodata sa iti cumperi
linistea pierduta prin indiferenta? Si daca ai simtit…
de unde ai luat atatia bani?…
Sursa: Articol cititori [Anca Neagoe] |
Adauga comentariu