Ma pot mândri cu faptul ca nu am avut niciodata prieteni de o singura categorie de vârsta. Cel mai tânar are putin mai mult de 8 ani, în vreme ce cel mai vârstinc are putin peste 70. Cu fiecare gasesc subiecte de discutie, cu fiecare am ceva de împartasit, la fel de bine cum am ceva de acumulat din experienta lor. Bine, veti spune, dar ce poti învata de la o pustoaica de 8 ani? Ei bine, spre surprinderea mea, foarte multe, mai ales despre iubire.
De ceva vreme încoace mica mea prietena traieste un sentiment ciudat în preajma unui baiat. Nici ea nu stie cum sa-i spuna, si ma întreaba mereu ce ar trebui sa stie…Dincolo de hazul situatiei de a discuta probleme amoroase cu un copil, m-am trezit în ipostaza cel putin stânjenitoare de a defini iubirea, astfel încât sa o poata întelege. Si problema a devenit cu atât mai complicata cu cât n-am vrut niciodata sa fiu acea persoana mai mare care e doar un substitut al parintilor atunci când acestia nu sunt, si mi-am dorit realmente sa o ajut si în astfel de cazuri, când are nevoie de un sfat.
Ei bine, mi-am zis, n-ar trebui sa fie prea greu. I-am explicat ca doi oameni se întâlnesc si simt ceva ciudat, ce nu putem explica. Da, da, imi zice ea, “ca si cum s-ar misca ceva prin stomac”…Si îti bate inima destul de tare, zic eu. Ea zice “daaa..” si ofteaza, ca un om mare.
Apoi mi-l descrie pe el, cu fiecare gest si fiecare zâmbet. Îmi marturiseste ca si-ar dori sa-l tina de mâna, dar nu stie daca îi este permis. Eu îi explic ca iubirea se simte si ca nu e nevoie decât sa se privesca, vizualizând deja imaginea mamei care mi-ar fi aratat usa pentru implantarea de gânduri obscene. Nu prea e multumita de raspunsul meu, si ma blocheaza cu întrebarea “Dar de ce adultii se saruta?”. Încerc cu disperare sa gasesc un raspuns valabil pe care sa nu mi-l rastalmaceasca mai târziu, în acelasi timp încercând sa îi mentin ideea ca iubirea e posibila la orice vârsta.
Îi spun ca trebuie sa ai buletin. O vreme acesta era raspunsul la mai toate întrebarile pentru care raspunsurile erau prea complicate, si mi-am zis ca s-ar potrivi si acum. Totusi, o vad zâmbind, semn ca de data asta nu am pacalit-o. Îmi spune ca doi copii s-au sarutat, mai mari fiind. Si îmi sopteste strengareste ca trebuie pur si simplu sa mai creasca.
Deodata vad în omul acela mic pe care nu demult îl plimbam în scutece o femeie în devenire, gata sa experimenteze iubirea, care stia, mai mult decât o stiam eu, ca pentru a iubi trebuie sa fii matur, ca poti simti ca inima îti bate dar trebuie sa astepti momentul potrivit pentru a o lasa sa iasa din piept. Înteleg în cele din urma, dupa o discutie la o ceasca de ciocolata calda, ca iubirea într-adevar nu are vârsta, doar noi o avem.
foto Northfoto
|
Adauga comentariu