Cu
mult timp în urma, când am pus punct unei
povesti de iubire esuate, am dat vina pe faptul ca totul
s-a petrecut prea repede si ca deciziile luate sub impulsul
unor momente euforice ale începuturilor au provocat
dezastrul de mai târziu. De atunci am trait mereu
cu ideea ca un cuplu, pentru a se transforma în
ceva durabil, are nevoie de timp si ca, implicit, timpul
construieste în jurul unei relatii o garantie a
eternitatii. De curând am realizat însa ca
timpul nu este decât un liant fragil al unei relatii.
Parintii uneia dintre prietenele mele s-au despartit
dupa o casnicie de douazeci de ani, care ar fi trebuit
sa fie încununarea celor cinci ani pe care i-au
petrecut înainte de a se muta împreuna.
Vestea m-a socat pentru ca în mintea mea relatia
parintilor prietenei mele era un fel de ilustrare perfecta
a mitului casniciei. Nu pareau sa aiba probleme de cuplu,
iar aparitiile lor stârneau întotdeauna
invidia celor din jur. Nimeni nu poate sti ce se petrece
însa dincolo de aparente. Si totusi problema timpului
pe care doi oameni îl petrec împreuna înainte
de a lua decizii importante într-o relatie mi-a
ramas în minte mai multe zile. M-a cuprins oarecum
deziluzia. Povestea recenta a despartirii celor doi
oameni care în mintea mea formau un cuplu perfect
se batea cap în cap cu propria-mi poveste din
trecut. Cu alte cuvinte, daca deciziile pripite luate
într-un timp relativ scurt pot fi catastrofale,
nimeni nu garanteaza ca cele luate dupa o perioada de
proba, în care fiecare partener ar trebui sa afle
ce vrea, sunt mai bune.
O alta veste m-a pus si mai mult pe gânduri.
O fosta colega de serviciu pe care am reîntâlnit-o
întâmplator mi-a spus ca s-a casatorit de
vreo doi ani cu un barbat pe care îl cunoscuse
cu o luna înainte de a face pasul major. Are un
bebelus extraordinar si mi-a marturisit, cu un zâmbet
sincer pe chip, ca este fericita. Asta m-a derutat complet.
Niciuna dintre ideile pe care mi le-am construit în
timp în legatura cu relatia dintre sentimente
si scurgerea clipelor într-o clepsidra infinita
nu pare sa mai fie valabila.
Mi-am dat seama brusc ca, de fapt, timpul nu conteaza
deloc sau nu ar trebui sa conteze deloc într-o
relatie. Oamenii pot fi fericiti sau deceptionati indiferent
de cât de mult sau cât de putin timp petrec
studiindu-si partenerul de viata înainte de a
se decide sa construiasca ceva împreuna. Exemplul
fostei mele colege m-a convins ca iubirea nu are nevoie
de perioada de proba pentru a se împlini.
foto © Northfoto
|
Adauga comentariu