Intimitatea, o chestiune de timp

Relaţiile se construiesc în timp, cărămidă cu cărămidă, chiar dacă sună a clişeu. Am avut mereu răbdare în relaţiile mele, deşi uneori, dacă nu e să fie, poţi să te dai cu capul de pereţi, poţi să încerci marea cu degetul ani de-a rândul, că tot nu vei putea amesteca apa cu uleiul.

Dar dacă ţii la cineva, chiar dacă lumea întreagă spune că nu e pentru tine, merită să încerci să vezi dacă nu cumva tu eşti cea care are dreptate şi toţi ceilalţi se înşeală. Drumul de la fluturi în stomac, la prietenie şi la intimitate este unul lung şi de multe ori anevoios dar cu toţii avem la îndemână un instrument infailibil (pe care îl subestimăm de multe ori): COMUNICAREA.

Mă refer aici exclusiv la viaţa intimă, la repercusiunile pe care le pot avea disfuncţiile de la acest nivel asupra întregii relaţii. Aici avem de a face cu o chestiune delicată şi de multe ori evitată de femei, din lipsă de feedback din partea partenerului. Bărbaţii se vor supăra pe mine şi poate mă vor jigni în comentarii, dar le recomand totuşi să mă citească până la capăt.

Nu-mi dau cu părerea, ci afirm date concrete extrase din studii de specialitate: bărbaţilor le este mai uşor să aibă relaţii sexuale, pe care să le încheie cu orgasm. La femei însă este mai complicat. Bărbaţii, dacă ajung la faza numită „de platou”, de maximă excitare, vor avea orgasm chiar şi dacă intră cineva în cameră în momentul respectiv. Dacă însă atenţia unei femei este distrasă în momentul cu pricina, totul se duce de râpă.

De asemenea, bărbaţii se excită mai uşor şi în special pe cale vizuală şi tactilă. Femeile au nevoie de o atmosferă calmă, de o stare de spirit bună în care să se poată detaşa de orice, de stimulări multiple, de senzaţia că sunt iubite şi dorite, de preludiu în adevăratul sens al cuvântului. Dacă preludiul este unul reuşit şi femeia este excitată atunci totul se va desfăşura aşa cum trebuie şi bărbatul va fi el însuşi mulţumit la final de senzaţiile resimţite, dar şi mândru de ce trăiri a reuşit să-i inducă partenerei.

Tot în faza de preludiu intervin însă şi problemele. Bărbaţii fie se grăbesc, fie execută acelaşi ritual, fie zăbovesc prea mult asupra unei anumite zone (de multe ori asupra unui loc care nici măcar nu este marcat în harta erogenităţii partenerei), fie fac gesturi neplăcute pentru femeie, fie o plictisesc. Femeia (marea greşeală) nu face nimic, strânge din dinţi şi acceptă penetrarea, dar de multe ori fără nici o plăcere şi doar ca să pună punct agoniei mimează orgasmul. De ce? De ce să le dăm bărbaţilor o asemenea satisfacţie? Vor continua să facă exact acelaşi lucru crezând că ne place şi noi vom perpetua calvarul şi vom fi irascibile şi vom căuta motive să evităm intimitatea şi vor apărea certuri absurde şi inutile.

Pentru o viaţă sănătoasă şi o relaţie armonioasă este nevoie ca cei doi parteneri să ajungă la un grad superior de intimitate şi încredere reciprocă. Comunicarea a ceea ce ne place şi ce nu ne place, sugestiile pentru ameliorare, mărturisirea fanteziilor, căutarea acelui numitor comun, care să însemne satisfacţie pentru amândoi, toate aceste ingrediente fac viaţa intimă una armonioasă şi nu o sursă suplimentară de stres. Şi dacă veţi învăţa să comunicaţi eficient în pat veţi putea comunica la fel de bine în toate celelalte aspecte ale vieţii. Totul porneşte de la respect reciproc. Şi femeile şi bărbaţii au nevoi similare şi acelaşi drept la fericire.