 De
când am importat Valentine’s Day, în
fiecare an, în februarie, simt ca iubirea devine
brusc un obiect comercial de pe urma caruia înfloreste
teribil comertul stradal si nu numai. Desi poate nu ar
trebui sa fie asa… la fel cum exista o zi a femeii,
o zi a copilului, o zi a muncii si alte multe zile dedicate
aspectelor importante ale vietii noastre, este firesc,
poate sa existe si o zi a îndragostitilor. Dincolo
de exageratul aspect comercial pe care l-a capatat de
câtiva ani încoace, sarbatoarea de la mijlocul
lui februarie are totusi pentru mine o semnificatie speciala…
Întâmplator sau nu, cu doi ani în urma,
iubitul meu, care nu este neaparat un romantic incurabil,
a uitat cu desavarsire de ziua îndragostitilor.
Am asteptat sa faca un gest, oricare ar fi fost el, dar
parca cineva îi stersese din memorie data de 14
februarie. Nu am spus însa nimic, pentru ca mi se
parea de prost gust sa îi fac reprosuri inutile.
Am stat însa bosumflata toata ziua, mai ales ca
sora mea se pregatea de zor pentru iesirea în oras
de seara (iubitul ei facuse deja o rezervare la restaurantul
frantuzesc, pentru o cina romantica). Dar nu m-a bagat
nimeni în seama. M-am bagat în pat si am adormit
necajita. „Oare chiar a uitat? Se pare ca da…”
Nu m-a sunat nici macar sa îmi spuna noapte buna…
Dimineata m-a trezit aroma de cafea care învaluise
toata casa. Am simtit sub obraz o atingere moale de plus.
Am sarit speriata de rosul aprins care mi-a izbit privirea.
Era o perna imensa de plus, în forma de inima, pe
care scria cu litere de-o schioapa: „Buna dimineata
iubita mea!” Din bucatarie am auzit completarea…
„Sa nu te misti. Cafeaua e servita, iubita mea!”.
Am zâmbit si m-am furisat sub plapuma, tragând
inima de plus dupa mine. Am iesit de acolo doar când
iubitul meu mi-a sarutat pleoapele obosite. „Ti-am
spus eu ca în fiecare zi e ziua îndragostitilor….”
„Stiu… acum o sa îmi amintesc în
fiecare dimineata” … si am strâns perna
în brate ascunzându-mi lacrima care mi se
prelinsese pe obrazul drept.
|
Adauga comentariu