Niciodata nu am crezut în „dragostea la prima |
[Personalizeaza si trimite aceasta felicitare] |
o tacere monstruoasa si într-o falsa neputinta de a mai iubi vreodata…. Eu… El… Curând un „Noi” fragil si fara definitie clara… Am refuzat de la început amândoi „iubirea” si „dragostea”. Nu stiu de ce. Pentru ca fiecare dintre noi se încapatâna sa creada în iluziile construite de fiecare în parte….eu credeam ca am gasit deja iubirea undeva departe… el credea ca nu va mai iubi niciodata… „Si atunci, daca nu e iubire ce este?” Cum se numeste ceea ce simti atunci când simti ca fiecare secunda de singuratate doare, cum se numeste atunci când cu ochii deschisi sau închisi vezi mereu privirea umeda în care citesti o mie de cuvinte nerostite? Ce nume poarta suferinta care te macina în fiecare secunda de absenta? Ce nume are fiorul pe care îl simti când îi respiri parfumul? Cum sa îi spui, ca sa nu gresesti, sentimentului de bine pe care îl ai atunci când te gândesti ca în sfârsit, fara sa îti dai macar seama, te simti împlinit si gata sa treci peste toate piedicile, oricât de mari ar fi ele?… Ne-am tot întrebat, nu am îndraznit nici unul dintre noi sa recunoastem iubirea acolo unde se afla deja de mult timp…Si atunci i-am spus simplu, fara prea lungi meditatii si azi plutim pe aripile ei…FASCINATIE… |
Adauga comentariu