Cu toate auzim de mici povestile clasice ale “Albei-ca-Zapada”, “Frumoasa adormita” sau “Cenusareasa” si suntem cucerite de ideea unei singure iubiri, a sufletului-pereche, a printului cu care vei petrece viata pana la adanci batraneti.
Insa se intampla un lucru la care nu te astepti, cresti si nici pe departe viata nu decurge ca in basmele pe care le-ai auzit pe parcursul copilariei tale. Personal am ajuns sa consider ca fiecare din povestile de dragoste pe care le traim are insemnatatea si importanta ei. Ele sunt traite altfel, la diferite intensitati, chiar si sentimentele pot fi altele de la persoana la persoana.
Pasiunea vine si trece, dragostea in schimb ramane mereu prezenta in inima ta. Este deosebit de placut sa descoperi ca dupa o noapte nebuna, plina de pasiune alaturi de persoana iubita si dupa ce te-ai descotorosit de toata adrenalina din tine poti sa realizezi ca:
– adori sa te ascunzi in bratele sale si sa ii asculti bataile inimii;
– atunci cand el doarme si tu il privesti stii ca nu exista nici un alt loc in care ai dori sa fii daca el nu ar fi langa tine;
– desi este langa tine un dor arde mocnit in inima ta chiar daca atunci cand intinzi mana poti sa ii simti caldura pielii cu degetele tale;
– uneori simplu gest de a-l tine in brate este tot ce iti trebuie pentru a fi fericita;
– el iti este cel mai bun prieten, iubitul dorit, amantul ravnit si toti in una si aceeasi persoana;
– atunci cand afli ceva sau ti se intampla ceva el este prima persoana pe care ai vrea sa o suni sa ii povestesti.
Ce diferentiaza dragostea de pasiune, e simplu, dupa o noaptea plina de flacari, a doua zi te trezesti in bratele lui si tot ce iti doresti este sa te trezesti mereu langa el, fara sa te gandesti o clipa ca ar fi mai bine pentru tine sa pleci de langa el … ci sa stii ca locul tau este acolo, langa el.
foto Northfoto
Adauga comentariu