 Sinceritatea
este, în mod cert o calitate. Si asta nu este valabil
doar atunci când vorbim de o relatie, ci este un
lucru general acceptat de toata lumea. Exista însa
momente în viata unui om în care sinceritatea
este doar o alternativa, dar nu întotdeauna fericita.
Daca iubitul meu ar citi ceea ce tocmai am scris, ar zâmbi
ironic probabil si ar spune ca este normal sa emit asemenea
judecati atâta vreme cât sinceritatea nu este
unul dintre principiile de baza ale scarii mele de valori.
Are si nu are dreptate. De fapt, problema sinceritatii
a generat întotdeauna controverse între noi.
Si asta pentru ca eu cred în sinceritate, dar nu
neg faptul ca uneori sinceritatea nu face decât
sa raneasca … si atât. Iubitul meu însa,
are cu totul alta parere. Pentru el a fi sincer este ceva
vital. Lipsa sinceritatii, indiferent de împrejurare,
atrage dupa sine darâmarea încrederii într-un
om.
Si totusi… de ce sa ranesti pe celalalt spunându-i
sincer ca ai tai nu sunt de acord cu relatia voastra si
reproducându-i eventual opiniile lor foarte „avizate”?
De ce sa îl informezi inutil pe iubitul tau ca te-ai
întâlnit cu „fostul” si ai schimbat
câteva cuvinte, din politete? Cui folosesc asemenea
„marturisiri” benevole? Da, stiu, se numeste
minciuna prin omisiune. Mama îmi spunea mereu când
eram copil ca sunt experta în a minti prin omisiune,
dar atunci nu faceam distinctie între adevarurile
necesare si adevarurile inutile, care dor si fac rau si
nu aduc nimic bun. Iubitul meu nu poate sa-mi accepte
teoria. Pentru ca el este un om plin de virtuti si de
principii pe care nu le încalca, oricare ar fi pretul.
Spre deosebire de el, eu sunt o fire mai maleabila (cel
putin asa îmi place sa cred) si, la drept vorbind,
mai „mincinoasa”… pentru ca experienta m-a
învatat ca uneori adevarul doare de o mie de ori
mai tare daca nu e rostit, ci e tinut ascuns bine în
suflet, dar ca durerea e mult mai suportabila pentru ca
o tii pe toata asupra ta, scutindu-l pe celalalt de suferinta
inutila a adevarului marturisit.
Sa nu se înteleaga ca pledez pentru minciuna. Departe
de mine intentia asta. Pledez doar pentru trasarea unor
limite ale sinceritatii sau, în orice caz, pentru
modelarea adevarului într-o forma cât mai
putin daunatoare sufletului. Este, daca vreti, un fel
de pledoarie pentru diplomatie sufleteasca.
|
Adauga comentariu