Despre încredere şi iubire

Trimite si personalizeaza aceasta felicitare

Am simtit asta dupa ce am pierdut încrederea unui
om fara de care viata mea nu ar avea niciun sens. Nu am
constientizat pe moment ca iertarea unei greseli nu înseamna
implicit si stergerea ei cu buretele si, mai ales, nu
am crezut ca tradarea poate fi atât de dureroasa.
Am stiut asta numai în momentul în care am
simtit, ca prin minune, ca iubirea aproape pierduta a
fost salvata… Nu, iubirea nu moare din cauza tradarii,
însa încrederea moare… Si daca iubirea supravietuiste
singura suferintei (e un mare miracol iubirea… noi oamenii
ar trebui sa ne consideram norocosi ca putem sa îl
traim…), încrederea nu poate fi cu nici un pret
reînviata. Atunci când ai strivit încrederea
unui om drag poti sa fii sigur ca ea nu va mai fi niciodata
la fel… va trece mult timp pâna când vei
putea din nou sa ai certitudinea ca omul acela îti
poate darui din nou încrederea lui.
Cândva, un vechi prieten îmi spunea sa nu
am niciodata încredere în el decât daca
îmi va spune el acest lucru. Nu l-am înteles
atunci. Mi s-a parut superficial în autoironia lui
si am crezut ca e doar un joc de cuvinte fara înteles
concret. Acum înteleg de ce trebuia sa îmi
confirme ca pot avea încredere în el… Pentru
ca încrederea este unul dintre privilegiile care
ti se acorda dupa ce ai luptat îndeajuns ca sa poti
fi demn de ea.
Încrederea e ceva care se construieste în
timp. Ea nu poate sa vina niciodata de la sine pentru
ca nimeni nu se naste cu o asemenea virtute. Încrederea
e pecetea unei prietenii adevarate si este, pe lânga
comunicare, lucrul cel mai de pret în iubire. De
fapt, e o conditie esentiala pentru ca materializarea
iubirii într-o relatie de lunga durata sa reziste.
Acolo unde nu mai exista încredere, iubirea devine
un joc periculos pe care fie ambii îl pierd, fie
ambii îl câstiga, dar foarte greu. Important
e sa simti ca poti sa mergi pâna la capat si sa
dai totul. Eu simt ca vom câstiga…