 Chiar
daca nu am pretins niciodata ca sunt o buna prietena,
atunci când mi se cer sfaturi în materie de
probleme sentimentale, am considerat întotdeauna
ca cel putin încerc sa dau ceea ce este mai bun
din mine, atunci când una dintre prietenele mele
are nevoie de ajutor.
Eu însami stiu cât de traumatizant este sa
simti nevoia unui umar pe care sa poti plânge fara
sa fii judecat prea aspru sau sa simti ca nu poti sa treci
singura peste prapastia care ti se deschide sub ochi atunci
când simti ca ceva s-a rupt ireversibil. Însa
niciodata nu am putut sa tolerez greselile facute prosteste,
din încapatânarea de a dovedi ceva ce oricum
este inutil. Cu sentimentul acesta de furie înabusita
m-am confruntat recent, dupa ce am aflat ca o veche cunostinta
(daca i-as spune prietena ar fi prea mult) este din nou
singura…
Povestea e lunga, dar este destul de simpla. În
urma cu destul timp, femeia din cauza careia m-am înfuriat
a trait o deceptie cumplita, dupa ce omul cu care urma
sa se casatoreasca a parasit-o într-un mod destul
de umilitor. Atunci, mi s-a parut cea mai trista poveste
pe care o auzisem vreodata. Am compatimit-o mult timp
si eu si prietenele mele si am încercat sa îi
fim alaturi.
Întâmplarea, sau poate cine stie ce logica
a destinului, a facut ca la un moment dat sa se îndragosteasca
de un bun prieten, care îmi este foarte drag. Totul
parea atât de simplu… Zâmbetul îi
înflorise din nou în priviri si parea ca urmele
trecutului se estompasera încet, dar sigur. Numai
ca, dupa aproape un an de zile, ne-am dat seama ca pentru
ea bunul meu prieten era doar o consolare, de care intentiona
sa se foloseasca afectiv pâna în momentul
în care avea sa întâlneasca pe cineva
de care sa se îndragosteasca într-adevar.
Si, daca el nu si-ar fi dat seama ca relatia în
care începuse sa investeasca sentimente profunde
nu era decât o mica parodie din care femeia de lânga
el îsi alimenta nevoia de a supravietui sentimental,
probabil ca sfârsitul ar fi fost tragic pentru el…
Acum câteva saptamâni el a fost cel care a
pus punct, fara prea multe explicatii. Motivul?… Aflase
despre întâlnirile ei secrete cu un alt barbat,
de la care ea însasi nu prea stia ce vroia. Faptul
ca s-au despartit a lasat-o oarecum rece. Probabil ca
se vindecase deja dupa deceptia pe care o traise cu un
an în urma si nu mai avea nevoie de consolare…
Ceea ce mi s-a parut strigator la cel a fost însa
cinismul cu care mi-a marturisit ca oricum intentiona
sa puna punct relatiei cu prietenul meu… dar ca urma
sa o faca dupa ce acesta si-ar fi terminat licenta…
„Ca sa nu îl fac sa sufere…”. M-am
abtinut sa comentez, însa mi-am dat seama ca ea
chiar nu învatase nimic din suferinta prin care
trecuse ea însasi.
Astazi am aflat ca se muta din localitate pentru ca s-a
îndragostit nebuneste de cineva… de altcineva,
care tocmai a fost parasit de femeia pe care o iubise
timp de patru ani. Am zâmbit usor ironic când
am aflat ca vechea mea cunostinta va deveni ea însasi
obiect de consolare… Si asta pentru ca mi se confirma
pentru a nu stiu câta oara ca în viata fiecare
lucru îsi are reversul lui… |
Adauga comentariu