 De
câte ori ma cert cu iubitul meu am sentimentul ca
se prabuseste ceva în mine… Uneori sunt certuri
stupide pe care, cu un talent înnascut, le provoc
eu însami si care trec la fel de repede ca o furtuna
de vara. De fiecare data însa, momentul în
care îmi închide telefonul pentru ca nu mai
suporta reprosurile pe care i le fac sau trântesc
usa în urma mea pentru ca prefer sa nu prelungim
inutil discutiile aprinse simt ca voi avea de înfruntat
din nou peretii de vanilie ai camerei mele proaspat zugravite.
Deja am în minte scenariul… urc pe scari ca sa
ma calmez, nu nimeresc gaura cheii, ma împiedic
de pragul de la intrare, îmi arunc poseta pe unde
apuc si ma cufund în fotoliul pufos în care
îmi vars de fiecare data amarul. Si totusi stiu
ca asta nu va dura decât o ora sau doua pentru ca,
daca nu suna între timp iubitul meu (si de obicei
nu o face… sau o face doar atunci când se simte
vinovat) exista o solutie salvatoare care nu da niciodata
gres – cele câteva prietene care s-au auto-denumit
de curând drept „clubul prietenelor perfecte”.
De fapt, desi barbatii s-ar putea sa nu înteleaga
fenomenul, un astfel de club este aproape indispensabil
oricarei femei. Si cu cât este mai eterogen, cu
atât suportul la nevoie este mai sigur. În
timp, am învatat ca aceste prietene fidele sunt
indispensabile tocmai pentru ca fiecare dintre ele este
diferita si are sarmul ei…
Optimista
Ea este cea care reuseste de fiecare data sa ma faca
sa înteleg ca iubitul meu nu este rau intentionat,
ca trece printr-o perioada grea la serviciu si ca e
doar o cearta minora care se va dizolva foarte curând
într-o dulce împacare…
Petrecareata
Trebuie sa recunosc ca de câte ori iesim împreuna
ma face sa ma simt de 16 ani. Si asta nu pentru ca ar
fi foarte apropiata de vârsta asta, ci dimpotriva…
Însa are un farmec aparte. Stie sa traiasca fiecare
clipa la fel cum o facea cu multi ani în urma.
Daca sunt necajita, antidotul ei functioneaza în
mod cert – mergem într-un club si ne întoarcem,
mental, în timp…
Visatoarea
Nu cred ca exista o fiinta mai calma decât ea.
Cei care nu o cunosc decît în aparenta spun
ca este indiferenta. De fapt ea stie sa traiasca absolut
orice clipa, sa gaseasca ceea ce este bun chiar si în
cele mai sumbre lucruri. De fiecare data ma gândesc
cât de calma este fata de mama iubitului ei, care
nu a înghitit-o niciodata…
Turista
Cu ea nu am sanse sa ma mai gândesc vreo clipa
la probleme. Fie ca îmi povesteste cele mai mici
detalii ale ultimei sale calatorii în nu stiu
care tinut exotic, fie ca ma obliga sa îmi fac
bagajele si sa evadam împreuna doua zile (e un
fel de terapie, asa îmi spune tot timpul…),
prietena mea împatimita dupa calatorii este solutia
salvatoare în cele mai tragice momente.
Intelectuala
De multe ori intram în conflict, de aceea cred
ca este si ultima pe care o sun în situatii disperate.
Totusi, atunci când o fac, îmi amintesc
cum m-a carat într-o seara ploioasa de septembrie
la Filarmonica. Asta era solutia ei pentru a ma face
sa uit de problemele mele. Si recunosc ca am uitat…
pentru ca timp de doua ore m-am zbatut între somn
si reverie.
Buclucasa
Desi este o declaratie cam egoista, recunosc ca uneori
problemele ei ma fac sa îmi revin mai repede din
banalele mele ciondaneli cu iubitul meu, pentru ca îmi
dau seama cât de grave sunt în comparatie
cu ale mele.
Astazi am încercat o experienta noua (sa speram
ca efectul nu se va lasa asteptat)… pentru ca niciuna
dintre prietene nu mi-a raspuns la telefon… Si ma
framânta un singur lucru… Oare eu în ce
categorie ma încadrez?
|
Adauga comentariu