 Eunu am fost niciodata o luptatoare… Întotdeauna mi s-a parut ca viata e buna cu mine si ca îmi da ceea ce mi-am dorit… poate pentru ca niciodata nu am stiut cu adevarat ce îmi doresc… Întotdeauna mi-am dorit iubirea, iubirea aceea cu „I” pe care cu totii o cautam, constient sau inconstient. Iubirea nu m-a ocolit în nici una din formele ei si totusi am simtit întotdeauna ca alerg ca o nebuna dupa ea. Toata viata mea e rezumatul unei goane dupa iubire. Sunt oameni, asa ca mine, nu multi, ce-i drept, care traiesc haotic fiecare clipa storcând-o pâna la ultima picatura de semnificatii posibile… Uneori ma întreb care e sensul vietii…fara a face filozofie. Poate iubirea…dar atunci când suferi nespus din iubire…unde sa mai gasesti sensul? În care directie sa o apuci? Cine ne arata care e drumul bun? Si ce înseamna drumul bun? Cum stim daca el e sensul pe care îl cautam? Ce facem atunci când simtim ca totul se naruie în jur si când descoperim cu tristete nemarginita ca sensul în care am crezut cu ardoare e de fapt un nonsens sau e un înteles mult prea greu de descifrat… Ce facem? Luptam… dar… eu nu sunt o luptatoare… De ce trebuie sa ma transform în ceva ce nu am fost niciodata? Pentru ca pur si simplu asta e menirea oamenilor? Sa lupte, sa caute mereu raspunsuri la întrebarile retorice ale vietii…. Si ce ne asteapta la capatul milioanelor de întrebari la care mereu cautam raspunsuri? Un alt raspuns mai limpede decât toate la un loc? Sau doar o alta întrebare…retorica? Ce e iubirea? La ce bun suferinta si asteptarea când obosesti pe drum de atâta cautare si sfârsesti în dezamagire? |
Care e sensul suferinţei în iubire?
S-ar putea sa va placa
Despre autor
Adauga comentariu