Pentru mine asta este înca o întrebare retorica.
De fapt eu si iubitul meu am stabilit de ceva timp ca
ne vom muta împreuna atunci când vom considera
ca trebuie sa facem acest pas. Pâna aici nimic anormal.
Însa, de ceva vreme, eu simt tot mai des ca a venit
momentul, pe când el are înca ezitari legate
inclusiv de ramasul peste noapte la mine prea des. De
mutat ce sa mai zic…
A… am uitat sa precizez ca a ne muta împreuna
înseamna, în momentul de fata, a ne muta împreuna
la mine, pentru ca el sta cu ai lui. Iata cum, deodata,
lucrurile devin complicate.
Zilele trecute ne-am certat din nou pe tema asta. Nu vreau
sa fiu eu cea care sa aiba initiativa mutarii împreuna,
pentru ca asta ar însemna sa încalc niste
principii de viata elementare. Iar el nu vrea sa aiba
initiativa, pentru ca a ne muta împreuna în
apartamentul meu e ca si cum s-ar autoinvita (sau, cel
putin asa cred ca se petrec lucrurile în mintea
lui…). Uneori starea asta de incertitudine mi se
pare de-a dreptul inexplicabila. Dar, cine stie, barbatii
au poate propriul lor sistem de valori pe care numai ei
îl înteleg uneori.
Totul a pornit de la faptul ca în ultima vreme dormim
împreuna doar în weekend si nici atunci tot
timpul. Lui nu i se pare nimic anormal. „Atât
se poate deocamdata…” Asta e replica lui vesnica
atunci când simte ca nu face fata provocarii. Si
ea este urmata de o serie de explicatii menite sa îl
faca pe el însusi sa creada în ce a spus,
pentru ca eu oricum nu cred. Am încercat sa îi
explic în cuvinte multe si precipitate (cum altfel
ar putea fi cuvintele unei femei enervate?) de ce este
important sa ramâna mai des peste noapte la mine.
Parea ca a înteles… numai ca atunci când
 i-am
reprosat ca a plecat prea devreme cu o seara înainte
si as fi vrut sa ramâna, replica lui a fost ceva
de genul… „Bine, dar alaltaieri am plecat
pe la 11 noaptea de la tine…” Am simtit ca
explodez. Ca si cum faptul ca a plecat într-o seara
la 11 implica faptul ca a doua zi trebuie sa plece mai
devreme ca sa iasa o anumita medie.
M-am suparat rau de tot. De fapt, asa se întâmpla
tot timpul când ajungem la subiectul fierbinte legat
de statul împreuna… Ne-am certat tare si de
data asta, însa, ca de obicei, am tinut în
mine toate dorintele ascunse pe care le am. Cum sa îi
spun ca de fapt eu nu vreau sa mai tinem cont de „pactul”
facut cu ceva timp în urma, legat de mutatul împreuna
„când va fi posibil”… Cum sa îi
spun ca, de fapt, vreau sa petrecem împreuna fiecare
secunda….? Nu stiu cum sa o fac, pentru ca am mai facut-o
cândva în trecut si am gresit mult… Si atunci,
singura posibilitate care îmi ramâne este
sa astept momentul în care iubitul meu se va decide
sa îmi spuna el…”Azi ne mutam împreuna”.
Si asta nu pentru ca îmi lipseste curajul, ci pentru
ca de data asta vreau sa fie altfel… |
Adauga comentariu