Universitatea, scurta prezentare

Surprinzator sau nu, arabii sunt cei care se pot lauda
cu fondarea primei universitati din lume, Universitatea
Al Karaouine din Maroc, care inca din secolul al 9-lea
acorda titluri si grade academice absolventilor sai.
Tot in lumea araba, cam in aceeasi perioada, se pun
si bazele primelor institutii medicale de invatamant
superior care de asemenea acordau titlul academic de
Doctor in Medicina.

Universitatile moderne s-au impus cam de prin secolul
al 19-lea prin modelul francez si cel german, urmate
destul de repede de modelul britanic. La inceputul secolului
al 20-lea deja se poate vorbi de o raspandire larga
a sistemului universitar modern de invatamant in intreaga
lume. Religia, care initial avea un rol important in
schema de invatamant academica, este treptat eliminata,
iar astazi nici nu se mai poate pune in discutie o reintroducere
a acestui obiect de studiu in curriculum-ul universitar.

Ca organizare universitatile din ziua de azi au o structura
ierarhica foarte clara, fiind conduse de un consiliu
administrativ format din rector, vice-rector si decani
ai facultatilor de profil. Departamentele care formeaza
universitatea propriu-zisa sunt conduse de catre un
decan si se numesc fie facultati, fie colegii sau scoli
superioare. Finantarea se face de catre guvern, in cazul
institutiilor publice, si de catre persoane fizice sau
corporatii economice, in cazul institutiilor private.
In unele tari, printre care si Romania, universitatilor
de stat li se permite si un grad mai mic sau mai mare
de autofinantare, dar chiar si in acest caz trebuie
totusi respectate niste reguli si termeni stabiliti
de catre forurile administrative superioare.

Pe langa universitatea moderna, in multe locuri functioneaza
si institute de cercetare si analiza cu profile diverse,
care beneficiaza, prin facultatile corespondente, de
elita tinerilor studiosi. Aceste institute sau laboratoare
de cercetare sunt mereu in contact cu facultatile de
profil si atrag studentii eminenti in dezvoltarea unor
proiecte diferite sau chiar beneficiaza de ideile acestora
pe care incearca sa le puna in practica la un nivel
profesionist.

Tot ca structura organizatorica universitatile includ
pe langa cladirile facultatilor propriu-zise si multe
alte anexe precum parcuri sau gradini botanice, cantine
studentesti, baruri, camine pentru cazare, librarii
si biblioteci, tipografii, centre sportive, spitale
sau policlinici si chiar cluburi sau discoteci. In Romania
de dupa 1990 aceste anexe ale universitatilor au fost
mereu tintite de catre autoritatile locale sau de catre
persoane private pentru potentialul lor economic, dar
in cele mai multe cazuri consiliile de conducere ale
universitatilor au reusit sa isi pastreze patrimoniul
intact si cu destinatia sa initiala.

Recent, in S.U.A., dar si in Europa analisti sau ganditori
preocupati de fenomenul academic au avansat ideea ca
sistemul de invatamant superior din lumea moderna ar
fi destul de perimat si ca obligatoriu ar trebui facute
niste schimbari intrucat de multe ori aceasta forma
de perfectionare a tinerilor in domenii diverse nu reuseste
sa isi atinga scopurile sau obiectivele propuse prin
curriculum-ul universitar. Absolventii nu par deloc
pregatiti corespunzator pentru a face fata cu succes
sarcinilor profesionale si, mai mult, unii dintre ei
isi aleg o slujba intr-un domeniu complet strain specializarii
lor initiale, confirmand astfel esecul sistemului universitar
modern. Se mai vorbeste si despre nepotism si o incurajare
a birocratiei si coruptiei ca rezultate de nedorit ale
educatiei academice moderne, dar nu au fost inca avansate
si solutii viabile de rezolvare a acestor lipsuri.