Postul care precede sarbatoarea Învierii Domnului,
cunoscut si ca Postul Mare sau Postul Patruzecimii este
cel mai lung post de peste an, durând 48 de zile.
Durata de 40 de zile are la baza semnificatii multiple
si profunde: atât a durat potopul lui Noe, atât
a durat calatoria poporului evreu în pustiu, atât
a stat Moise pe Muntele Sinai, atât a postit Mântuitorul,
atât dureaza sa se formeze inima copilului din momentul
conceperii.
În primele trei secole ale erei noastre durata si
felul în care se postea nu erau aceleasi pentru
toata lumea: unii posteau doar o zi (în Vinerea
Patimilor), altii doua zile (Vineri si Sâmbata),
altii trei zile, altii o saptamâna ajungând
si pâna la sase saptamâni. În secolul
al III-lea, la Ierusalim se posteau opt saptamâni
iar în Apus 40 de zile. Începând cu
sfârsitul secolului al III-lea postul a fost împartit
în 2 perioade: Postul Paresimilor care se încheia
în duminica Floriilor având o durata variabila
si Postul Pastilor care dura o saptamâna. În
secolul al IV-lea, dupa uniformizarea datei Pastilor,
hotarâta de Sinodul I ecumenic, Biserica de Rasarit
a adoptat definitiv practica postului de sapte saptamâni.
Postul nu este un scop în sine, nu este dieta, regim
alimentar sau alt motiv de slabit. E adevarat ca sunt
impuse unele restrictii alimentare fiind interzis consumul
de carne, oua, produse lactate, dar, mai presus de acestea
postul este un exercitiu de cumpatare, de introspectie
si autoanaliza, de împacare cu sine si cu cei din
jur, de iertare, bunatate si rabdare.
A te abtine de la alimentele interzise înseamna
a mânca de post, a te abtine de la fapte rele, de
la a rosti injurii, de la a te înfuria si a jigni
înseamna a posti. Postul determina întoarcerea
atentiei de la oamenii si lucrurile din jur spre sine
cu scopul autoevaluarii, caintei si corectarii tinzând
spre autodepasire. Este un exercitiu de vointa acela de
a deveni mai bun, mai tolerant, mai iubitor. Regimul alimentar
purifica organismul, postul purifica spiritul. |
Adauga comentariu