Cu
siguranta fiecare dintre noi este de acord cu ideea ca,
in majoritatea cazurilor, munca
nu este o placere, ci o necesitate.
Din pacate, aceasta necesitate, din cauza conditiilor
materiale cam mult spus modeste pentru unii oameni, ii
determina pe acestia sa se „afirme” in cadrul
fortei active de lucru chiar daca nu au o varsta adecvata,
juvenila sau prea inaintata, chiar daca inca sunt la scoala
sau la facultate, chiar daca sunt persoane
necalificate, etc. In aceste conditii, deoarece legal
drepturile si indatoririle in domeniul muncii difera putin,
teoretic nefavorabile in vederea acumularii unui castig
satisfacator, oamenii prefera sa lucreze la negru. Ca
urmare, mai mult de jumatate din locurile de munca din
Romania nu sunt incluse in legislatia muncii. Faptul ca
munca la negru este atat de „abordata”, acest
lucru presupune si multe avantaje?
Ca raspuns, putem incepe cu o serie de dezavantaje: angajatul
nu are dreptul la protectie sociala sau la alte beneficii,
nu are siguranta salariului, fiind, practic, dependent
de bunavointa angajatorului, nu are dreptul la concediu
de odihna, nu beneficiaza de indemnizatii (somaj, cresterea
copilului, de boala etc.), nu are acces pe piata creditelor
bancare, nu beneficiaza de vechime in munca si nu
ii este recunoscuta experienta anterioara in momentul
prezentarii la un interviu, nu beneficiaza de sistemul
de pensii private, plata salariului poate intarzia, angajatul
poate fi retinut peste program fara sa fie platit pentru
ore suplimentare sau, mai mult decat atat, este posibil
chiar sa nu aiba un program de lucru fix.
Raspunsul la intrebare consta, din pacate, dintr-un singur
avantaj care presupune ca munca
la negru le poate oferi angajatilor posibilitatea,
a nu se intelege certitudinea, unor castiguri mai mari,
angajatorul preferand sa ofere un salariu mai mare decat
sa plateasca impozite la stat. Dar acest avantaj este
perfect contrabalansat de celelalte lipsuri, deci…ce
alegeti? |
Adauga comentariu