Bănuiesc că ţi-ai proiectat în minte de multă vreme jobul ideal, acel loc de muncă unde ai merge cu plăcere, unde nu ar conta doar salariul, unde te-ai simţi împlinită, unde ai da tot ce ai mai bun şi ai găsi satisfacţii în fiecare clipă.
Eu mi-aş dori să am propria mea grădiniţă, unde să am posibilitatea să pun în aplicare exclusiv principiile şi regulile pe care eu le consider optime, unde copiii să găsească tot ceea ce îşi doresc, părinţii să fie mulţumiţi (şi să nu se amestece decât la solicitarea noastră, fără să se arata mai „pricepuţi” decât cadrele didactice), totul fiind un paradis în care râsetele de copii să se audă la fiecare pas. Angajaţii mei ar trebui să fie devotaţi şi pasionaţi de ceea ce fac. Ar fi recompensaţi pentru strădaniile lor, ar fi ascultaţi de fiecare dată când au ceva de spus, ar avea posibilitatea să-şi pună în aplicare proiectele atât timp cât acestea ar fi gândite în beneficiul dezvoltării armonioase a copiilor.
Îmi doresc un loc de muncă unde să primeze aptitudinile, inventivitatea, creativitatea, iniţiativa, talentul celor implicaţi şi nu gradele de rudenie, atu-urile fizice sau mai ştiu eu ce alte false atribute. Un loc unde toată lumea să muncească de plăcere şi să aibă satisfacţii. Dar… de asta se numeşte „ideal” pentru că tind spre el, fără să ştiu dacă am să reuşesc să-l ating vreodată.
Care este jobul tău ideal? Ce fantezii se conturează în mintea ta când încerci să răspunzi la o astfel de întrebare? Oricare ar fi răspunsul (pe care sperăm să-l împărtăşeşti cu noi), insist să lupţi pentru visul tău şi să încerci să-l împlineşti măcar parţial, căci nimic nu este mai trist şi mai frustrant decât să mergi o viaţă întreagă la un loc de muncă pe care îl urăşti.
|
Adauga comentariu