Istoria banilor

Inainte ca bancnotele si monezile sa fie introduse ca
forma permanenta de plata, oamenii au folosit o varietate
de alte
obiecte in loc de bani, pentru a face schimburi comerciale.
Intre obiectele folosite ca mijloc de plata se numara
si
orezul (China), dinti de catel (in Noua Guinee), unelte
in miniatura (China), bucati de quart, discuri de metal
( in Tibet) sau discuri de piatra in insula Yap. Cutite
de bronz in miniatura sau alte unelte, folosite in loc
de unelte adevarate care serveau ca etalon de schimb,
au circulat in China ceva mai inainte de anul 1100 I.C.
Banii au aparut pentru prima data in jurul secolului 6
I.C. in provincia Lidia a Asiei mici, in aceea perioada
un centru important al comertului si industriei.
Valoarea acestor bani era determinata de metalul din care
erau fabricate. Banii s-au raspindit rapid in rindul tarilor
dezvolatte in plan economic ale lumii. Monarhi, aristocrati,
orase, si diverse institutii au inceput sa isi faca bani
cu un semn identificator ca un certificat care testa valoarea
monedei metalice.
Unele din monezile de inceput aveau o compozitie foarte
stabila, de exemplu drahma folosita de atenieni din secolul
6 I.C. si-au mentinut constant continutul de metal la
65-67 grame de argint fin, sau qian-ul din China introdus
in secolul 4, care a ramas o moneda standard petru 2000
de ani. Totusi, in unele locuri autoritatile, pentru a
asigura un anumit profit, reduceau din continutul in metal
pretios al monezilor.Banii din bronz sau cupru aveau o
valoare care depindea de numarul de monezi de aur sau
arginti pentru care puteau fi schimbate. Monezile de aur
si argint in particular circulau si in afara tarii de
origine din cauza valorii lor destul de clare; de exemplu
peso spaniol din argint a devenit o moneda foarte obisnuita
in China din secolul 16.
Banii din hirtie au fost pentru prima data introdusi in
China, in jurul secolului 9, de catre dinastia Tang, guvernata
de bancheri. Acesti bani isi pastrau valoare constanta
in tot imperiul chinez, micsorind nevoia de a transporta
argintul, care era mult mai greu. Monopol guvernamental
in timpul dinastiei Song, banii din hirtie au persistat
de-a lungul istoriei Chinei, in ciuda schimbarilor de
regimuri politice si a emiterii de bancnote fara acoperire
in argint sau altceva.
Bancnotele au ajuns pentru prima data in Vest in secolul
16, ca hirtii emise de banci pentru banii depusi.
Acest fel de hirtii a fost foarte des folosit : autoritatile
coloniale franceze din Canada au folosit hirtii
semnate de catre guvernator ca o promisiune pentru diverse
plati din 1865, cind transportul de bani
din Franta mergea greu.
Banii de hirtie au devenit foarte comuni din secolul 18,
raminind insa pe post de credit, pentru depozitele de
aur si argint din banci. Banii facuti din metale fara
valoare erau fabricati numai ca masura de urgenta in timp
de razboi, cum s-a intimplat in America. In a doua jumatate
a secolului 19, falsurile in valoarea aurului au dus la
un standard international al aurului, astfel ca toate
monezile puteau fi schimbate in aur, iar valoarea banilor(mai
mult decit cea a
preturilor) era fixata dupâ rata de schimb a monedei
respective. Cele mai multe dintre guverne au suspendat
acest standard in timpul Primului razboi mondial. Marea
Britanie a parasit standardul aurului in 1931, iar transformarea
banilor din intreaga lume in bancnote sau monede fabricate
din metale nepretioase, cu o valoare fixata in intregime
de nevoile pietii a fost facuta odata cu trecerea la acest
sistem a Statelor Unite ale Americii in 1971.