Ne propunem un anume scop şi ajungem să îl atingem doar dacă suntem continuu motivaţi. Motivaţia este de fapt răspunsul la întrebarea „De ce?”. De ce fac un anume lucru şi ce beneficii îmi aduce în mod direct? În funcţie de motivele pe care le avem pentru a iniţia o anume acţiune ne reglăm întregul comportament.
Dacă motivul pe care îl avem este unul solid suntem capabili de eforturi mari pe termen lung fără să simţim dificultatea la adevăratele ei cote. Aşa se explică faptul că atunci când avem un scop bine delimitat şi care ne motivează suficient ajungem repede la rezultatele dorite, în timp ce dacă terminarea unui anume proiect nu ne motivează suficient tindem să îl amânăm din cauza că simţim efortul ca unul mult prea mare. În realitate, efortul poate nu este atât de intens dar noi îl percepem astfel deoarece nu suntem destul de motivaţi.
Există mai multe tipuri de motivaţie şi nu toate se potrivesc oricui. Există motivaţie pozitivă şi negativă. Cea pozitivă este dată de motive precum unele recompense, laude, premii pe care le obţinem odată ce ducem la bun sfârşit o acţiune. Motivaţia negativă se referă la motive precum pedepsele care ne împing mai mult dintr-o oarecare teamă să atingem scopul pe care îl avem.
Motivaţia poate fi însă şi reprezentată prin motive intrinseci sau extrinseci. Motivele intrinseci sunt cele care au legătură directă cu activitatea pe care o facem, care derivă din aceasta, precum „studiez ca să avansez în carieră”. Motivele intrinseci se formează atunci când în viaţa noastră apar şi unele idealuri şi convingeri pe care ne întemeiem personalitatea. Motivele extrinseci se aplică mai mult la copii deoarece nu au legătură directă cu activitatea desfăşurată, precum „studiez ca să primesc un anume lucru pe care mi-l doresc”.
Trebuie să găsim deci tipul de motivaţie cea mai potrivită nouă, respectiv motivele care au un impact mai mare asupra noastră pentru a realiza un raport optim între motivaţie şi performanţă.
Adauga comentariu