Varianta moderna a cartii, în care o
voce cunoscuta, de cele mai multe ori, executa lectura
artistica a unei opere literare, cucereste tot mai mult
publicul larg, scutindu-l de „povara” cititului.
Nu sunt tocmai de acord cu audiobook-ul, singura varianta
în care îl accept este pentru copiii care
nu stiu înca sa citeasca sau pentru nevazatori.
În rest nu vad de ce mi-ar citi altcineva atât
timp cât sunt perfect capabila sa o fac si singura.
Presimt niste contraziceri de tipul „Dar este
o economie de timp, cât asculti un audiobook poti
face si altceva”. Oare? Oare avem noi fiintele
umane capacitatea de a fi atente la doua lucruri în
acelasi timp? Faceti un experiment simplu. Luati o carte
în mâna si puneti melodia voastra preferata
la un player. Încercati sa va concentrati la ambele.
Daca reusiti, va felicit, caci numai geniile sunt capabile
de asa ceva.
Omul are atentie selectiva, se concentreaza pe rând
la câte un lucru, lasând celelalte în
plan secund, fie doar pentru o fractiune de secunda,
pentru a alege apoi un alt centru de focusare si tot
asa.
Audiobookul este util, sa spunem, pentru momentele de
intensa oboseala în care am dori sa ne delectam
cu o carte, dar ne simtim ochii încetosati sau
nu ne mai putem mentine într-o pozitie de citit.
Îi mai vad un avantaj în momentul în
care vrem sa luam notite, sa facem analize pe text sau
recenzii. Dar, dincolo de toate acestea, placerea cititului
nu poate fi compensata prin acest dispozitiv revolutionar.
Însa, aceasta este parerea mea personala si nu-i
condamn pe cei care prefera audiobook-ul. Orice metoda
s-ar folosi, important este rezultatul si anume îmbogatirea
bagajului cultural al fiecaruia. Astept cu interes parerile
voastre pe aceasta tema. Multumesc.
|
Adauga comentariu