Se spune despre acest film ca este inspirat din viata reala a exploratorului Hugh Glass care in anul 1820 a fost sfasiat de un urs grizzly, lasat sa moara in salbaticie de tovarasii sai vanatori, apoi merge peste 200 de kilometrii printr-o vreme usturatoare a iernii pentru a se razbuna pe cei care l-au tradat.Filmul isi doreste sa fie inspirational, mesajul acestuia incercand sa atinga coarda sensibila si motivationala care iti spune ca indiferent de ce ti se intampla in viata poti sa te ridici si sa o infrunti avand ca arme doar increderea in tine si vointa interioara de a trai.
Acest film regizat de Iñárritu fie iti place, fie iti displace total, nu prea exista cale de mijloc. Insa ce admir la acest film nu e nici pe departe povestea, nici actiunea si nici faptul ca rolul principal este jucat de Leonardo Di Caprio, care 90% din film se taraie plin de rani prin noroi, zapada, balti doar pentru a ajunga la cel pe care vrea sa se razbune.
Admir la acest film tenacitatea celor care au trecut printr-un iad pentru a filma aceasta poveste. Regizorul a vrut ca totul sa fie total realist si atunci toate scenele s-au filmat in natura, in locuri super izolate, in frig, totul 100% real doar la lumina oferita de soare si atat. Nici nu vreau sa imi imaginez tortura fizica atat a echipei de filmare dar si a actorilor de a face fata acestor incercari tinand cont ca majoritatea filmelor de astazi se filmeaza in studiouri ridicate de la zero pentru a simula realitatea.
Filmul atinge doua parti importante spirituale, razbunare si renastere. Si tot ce te tine sa urmaresti filmul este doar sa vezi prin ce orori trebuie sa mai treaca Leonardo di Caprio pana sa ajunga la finalul calatoriei sale.
Povestea mai surprinde firul actiunii celor 2 tovarasi care il abandoneaza pe Di Caprio, Fitzgerald (Tom Hardy), un mercenar inrait si Bridger (Will Poulter) un tanar inocent care devine complice la o fapta ce nu vrea sa o savarseasca.
Fiecare pas al acestei calatorii face o paralela intre minunatiile si splendoarea naturii si natura intunecata a oamenilor si a dezinteresului total pentru viata altei persoane.
Scopul principal in The Revenant ca tel principal al povestii, este supravietuirea. Fiecare personaj in parte are acest instinct si lupta pana la ultima suflare tinandu-se cu ghearele de orice speranta, intr-un tinut ce pare de nelocuit. Oamenii din aceste tinuturi secatuiesc natura de fauna si par a avea o forta destructiva asupra a tot ce ating de-a lungul expeditiei lor. La inceputul filmului este surprinsa si o confruntare in populatia locala, Ameridienii si vanatorii de blanuri, o confruntare ce aduce aminte de filmele western americane.
Este un film la care merita sa te uiti chiar daca nu iti place scenariu, pentru macar cadrele superbe surprinse in natura.
Adauga comentariu