Pare
deja un fapt obisnuit ca femeile sa poata purta imbracaminte
specifica barbatilor precum pantalonii, de exemplu, si
este ceva atat de comun in zilele noastre incat nu mai
auzi mai pe nimeni sa faca vreun comentariu pe aceasta
tema. Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa si, culmea,
tocmai vesticii, americanii in special, pun din nou pe
tapet aceasta chestiune atragand atentia asupra impactului
negativ asupra vietii personale pe care il poate avea
aceasta simpla optiune a unei femei de a purta mai degraba
pantaloni decat rochie sau fusta.
Este o alegere pe care adolescentele din prezent o
fac fara sa mai constientizeze pe deplin implicatiile
sale preluand pur si simplu acest lucru de la mama sau
de la surorile mai mari ori de la colegele de scoala
din anii superiori. A purta pantaloni, fie aceia si
blue-jeans, o fi mai comod si mai sigur, dar odata cu
aceasta optiune risti sa te orientezi involuntar catre
un tip de personalitate ambivalenta, cand agresiva si
masculina, cand vioaie si feminina si aceasta doar prin
alternanta pantaloni-rochie sau blue-jeans si fusta.
Nu e deloc un lucru sanatos si ar fi de preferat o orientare
naturala catre imbracamintea specific feminina inca
de la varsta prescolara pentru a nu avea de facut fata
mai tarziu unor deficiente majore de tip comportamental,
insesizabile pentru cei mai multi, dar prezente si destul
de destructive pe termen lung.
Din punct de vedere istoric femeile au preluat pantalonii
ca piesa vestimentara abia prin secolul al 19-lea cand
tot mai multe dintre ele si-au gasit un loc de munca
odata inceput procesul de industrializare si de productie
in masa. Acest aspect este valabil si in prezent cand
mai toate femeile care lucreaza intr-un mediu de productie
prefera fie pantalonii, fie salopeta tip pantaloni tocmai
pentru comoditatea si aspectul sters, dar profesional
pe care ti-l confera aceasta imbracaminte. Pentru eleve,
de asemenea portul pantalonilor este determinat de aceleasi
motivatii ca si in cazul salariatelor din industrie,
respectiv comoditate si o situatie de tip profesional,
ele mergand la o institutie publica nu pentru a se afisa
ca modele de moda ci pentru a-si completa educatia de
baza.
Dar partea negativa apare atunci cand aceasta alegere
vestimentara devine, tot din comoditate, o obisnuinta
astfel incat, in afara orelor de curs sau de program,
multe femei sau adolescente continua sa poarte cu incapatanare
pantalonii preferati renuntand aproape complet la portul
rochiei sau al fustei, de care isi mai aduc aminte doar
foarte rar, cand se intampla sa fie invitate pe la vreo
zi onomastica sau cine stie ce eveniment monden. Paradoxal,
unele reprezentante ale sexului frumos, chiar par sa
se rusineze dupa un timp atunci cand se vad nevoite
sa poarte vestimentatie specific feminina si devin agresive
daca cineva incearca sa flirteze usor cu ele tocmai
pentru ca se simte atras de aspectul lor mai sexi astfel
decat in vesnica pereche de pantaloni cu care isi obisnuisera
cercul de amici.
Deci, in concluzie, nu ar fi deloc rau daca la orele
de educatie civica sau cu alte ocazii profesorii nostri
ar insista pe acest aspect al imbracamintei specific
feminine si asupra importantei sale in formarea unei
personalitati echilibrate si firesti. Om fi noi egali
din multe puncte de vedere, dar in ce priveste vestimentatia
ne deosebim forte mult si e bine asa pentru ca, la urma
urmei, cum ar arata lumea noastra fara rochitele vesele
de primavara sau vara fara fustele scurte si asa mai
departe. Este unul dintre lucrurile la care noi, barbatii,
tinem foarte mult si ebine asa ca altfel facem si noi
o revolutie sexuala si ne imbracam numai de ciuda in
travesti pentru a mai pastra ceva din senzualitatea
si feminitatea care ne atrage atat de mult la reprezentantele
sexului opus.
|
Adauga comentariu