Exista barbati urati printre noi si exista de asemenea si femei sau chiar copii urati, iar procentul lor ramane deocamdata un secret deoarece foarte putine agentii de sondare a opiniei publice vor avea curajul de a departaja oamenii si pe baza acestui criteriu si nu doar in functie de preferintele lor politice sau cele referitoare la culoarea lor favorita.
Prezenta constanta a uratilor in jurul nostru poate fi insa demonstrata in mod direct, printr-o analiza sumara a chipului unei persoane, dar si in mod indirect, prin declaratii ale tertilor care garanteaza ca persoana sau persoanele in cauza sunt "urate foc" sau chiar si mai rau.
Intrebati insa ce trasaturi anume pot defini uratenia, oamenii se feresc de obicei sa dea un raspuns direct, iar cei care totusi incearca, se limiteaza de regula la ceva de genul "nasul mare, ochii apropiati" sau "fata de pasaroi" ori de "taranca" insa nimic foarte concret si la obiect.
Uratul a facut totusi cariera in lumea omului inca din timpuri stravechi, cand zeul Pan, aflat la mare cinste in Grecia, era privit ca o culme a urateniei de tip antropomorf. El este si cel care trebuie sa fi fixat in timp standardele fizice ale urateniei absolute, de unde mai apoi si zicala "urat ca dracul", proliferata printre crestinii primari, mari adversari ai acestui zeu suprem al antichitatii.
Uratenia nu pare sa ii fi daunat totusi foarte mult lui Pan deoarece in jurul sau s-au aflat mereu frumuseti de prim rang care sa il adore, chiar si zeitele facandu-i la ocazii ochi dulci celui mai urat dintre zei. Iar acest lucru ne face sa banuim ca uratenia fizica poate fi privita de unii ca fiind de fapt atragatoare si nu respingatoare.
Pe micile sau pe marile ecrane, nu de putine ori am vizionat si filme artistice in care unele personaje erau diforme, dar asta nu ne-a impiedicat sa indragim aceste personaje in ciuda aspectului lor diferit.
Este si acesta un motiv in plus pentru a suspecta faptul ca uratenia este definita mai rar de trasaturile noastre fizice, fiind mai degraba de intalnit in zona nevazuta a sufletului, acolo unde se ascund si se pastreaza adevaratele noastre trairi, ganduri, aspiratii.
A fi cu adevarat urat este, probabil, o problema de caracter, uneori uratenia interioara intalnindu-se cu cea fizica si fiind mult mai rau asa, iar alteori aceasta uratenie fiind ascunsa sub un chip angelic, asa cum trebuie sa fie cazul lui Satan, cel mai chipes dintre ingeri, ajuns prin alegerile sale gresite intr-o pozitie inferioara, care i-a umbrit frumusetea desavarsita.
Pan si Satan ne trimit de fapt la unul dintre misterele fiintei omenesti, aratandu-ne indirect imaginea propriilor noastre suflete, uratite de ganduri si fapte negative. Un portretist poate reusi sa ne zugraveasca eul interior, dar rezultatul nu ne va placea intotdeauna si vom incerca instinctiv sa dam vina pe diavolul si nu pe noi insine pentru felul in care ne vad ceilalti.
Sufletele masculine sunt probabil mai urate decat cele feminine, desi nimeni nu va baga mana in foc pentru asta. Oricum, fiind subinteles faptul ca femeile si nu barbatii reprezinta sexul frumos, este logic sa credem ca uratenia va fi un atribut al lumii masculine si, mai rar, o caracteristica a femeilor.
Fiind vorba totodata si de un atribut al sufletelor si mai putin al trupurilor este de asemenea de inteles si faptul ca uratenia poate fi molipsitoare, sufletele comunicand frecvent intre ele si avand prostul obicei de a asimila toate de-a valma, fara nici un filtru.
Poti fi urat sufleteste pentru ca asa ai ales sa gandesti si sa iti traiesti viata, dar poti fi uratit si de necazuri, tradari sau lipsuri de tot felul. Pentru cei care nu au de ales, uratenia este din fericire o stare reversibila, acestia revenind la o stare mai buna odata ce reusesc sa mai iasa putin la lumina, dar in cazul celorlalti, care se incapataneaza sa aleaga mereu gresit nu va mai fi posibila si restaurarea unei frumuseti si armonii sufletesti pierdute.
Stiind probabil aceste adevaruri, "uratii" de cariera, copii ai diavolului prin excelenta, incearca dintotdeauna sa fixeze noi standarde de frumusete, promovandu-si larg imaginea lor sufleteasca deformata intr-un mod foarte subtil, in speranta ca astfel se vor integra mai usor si nu se vor mai simti alienati de restul muritorilor.
Lumea noastra moderna le-a imbratisat din pacate valorile cu cea mai mare naivitate si astfel am ajuns cu totii mai urati, fara a dori acest lucru, dar si fara a-l prevedea din timp. Este trist, dar si foarte adevarat.
In prezent, pentru a se scapa de aceasta uratenie interioara, specifica mai ales spatiilor unde se practica un anume tip de comuniune sufleteasca "intru Domnul", se fac de catre multi eforturi mai mari fie in directia atingerii unui grad bun de curatenie sufleteasca, fie in directia "cosmetizarii" lumii interioare cu valori umaniste de tipul caritatii, liberalismului, tolerantei sau a acceptarii sacrificiului de sine.
Poate fi insa prea tarziu pentru a se mai atinge o stare functionala de frumusete spirituala, "uratii" reusind se pare sa ne dea o lovitura fatala tuturor prin abilitatea si tenacitatea cu care si-au strecurat trasaturile lor definitorii in chiar centrul fiintei noastre.
Acesta este riscul preluarii de-a valma de valori nestricacioase, dar si de tot felul de alte "soparle" ideatice, doar educatia solida, faptele cu finalitate pozitiva si dragostea de frumos mai putand sa salveze pe unii dintre noi de caderea definitiva in haul pestilential al promiscuitatii sufletesti.
Creatorul a oferit insa si o sansa suplimentara "uratilor", care pot "imprumuta" putina frumusete sufleteasca de la cei care nu duc deloc lipsa de ea, respectiv copiii, multe dintre femei si, de ce nu, animalutele de tot felul, care cu totii ne invata sa fim mai simpli, mai naturali si mai putin inclinati catre rau.
Chiar daca ai urechile clapauge si nasul cat o barna, femeile si copiii tot te vor placea daca stii sa te porti cu dansii, iar animalele nu te vor respinge cu siguranta pe criterii de frumusete fizica.
Riscul este ca si asa uratenia sufleteasca sa fie prea puternica, iar cei care ti-au fost alaturi in trecut sa devina la randul lor corupti de falsele tale valori sufletesti. Un copil, o femeie sau un animal care vietuiesc mult timp alaturi de un "urat" pot fi expusi duhorii acestuia, iar de salvat nu ii mai poate salva nimeni daca "uratul" persista intr-ale sale si nu dispare repede din peisaj.
A refuza uratenia de acest tip este pana la urma o masura obligatorie de igiena sociala si fericiti sunt cei care reusesc sa isi protejeze astfel natura lor interioara. Acolo unde "uratii" sunt mai rari, cu siguranta se depun eforturi mai mari de prevenire a mizeriei sufletesti, dar in alte parti, unde "uratii" prolifereaza nu mai e deloc asa.
Sa ii accepti pe cei "urati" este gresit, iar sa ii pedepsesti pe acestia fara a le oferi o sansa de revenire de asemenea poate fi gresit. Nu poti insa lasa aceasta povara a restaurarii armoniei sufletesti exclusiv pe umerii celor "frumosi", ei oferindu-ne deja foarte mult doar prin simpla lor prezenta.
Este de aceea imperativ si igienic sa ne ingrijim mai mult de sufletele noastre si nu doar de aspectul nostru exterior, iar acolo unde mai vedem si uratenia prezenta trebuie sa o si expunem ca atare pentru a preveni inocentii sa nu se apropie prea tare de "urati" si de ideile lor trasnite.
foto Northfoto
Adauga comentariu