Printre multe alte cauze care pot sta la baza unei separari imprevizibile a unui cuplu, avortul spontan ocupa unul dintre primele locuri conform studiilor recent intreprinse de catre sociologi si psihologi. Pierderea nedorita a unui bebelus cauzeaza o suferinta prea mare pentru ambii parteneri si de aceea multi cedeaza si prefera sa se desparta pentru a reusi sa uite si sa isi continue astfel viata intr-un ritm cat de cat normal.
Indiferent daca partenerii sunt sau nu casatoriti, rata separarii este la fel de mare, in cazul celor casatoriti divortul aparand, e drept, mai tarziu, dar procentual situandu-se cam la aceleasi cote ca si in cazul partenerilor necasatoriti. In general, separarea sau divortul se petrece cam dupa an jumatate si pana la trei ani de la pierderea neintentionata a sarcinii. Cu cat sarcina este mai avansata cu atat mai repede se va produce si separarea dupa avortul spontan.
Unii dintre cei care trec printr-o astfel de experienta trista si de nedorit pot avea o situatie materiala foarte buna, iar altii pot sta mai rau la acest capitol, dar din pacate nici banii si nici varsta nu sunt criterii de luat in considerare in acest caz deoarece separarea tot se va produce insa unii parteneri vor reusi sa reziste mai multa vreme pana la producerea inevitabilei despartiri.
Femeile sufera diferit fata de barbati in asemenea situatii, ele incercand sa isi discute problema si sa mai reduca prin ceva durerea resimtita, pe cand barbatii se refugiaza in tacere si in activitati fizice care sa ii ajute sa uite de pierderea suferita. Persoanele care au o structura psihica ceva mai labila sunt inca si mai expuse in astfel de momente, acesta fiind si un factor de risc care grabeste separarea celor doi parteneri.
Pentru un cuplu fericit pierderea unui bebelus prin avort spontan este o lovitura neasteptata care mai mereu ii ia pe cei doi prin surprindere, multe cupluri nemaireusind nicicum sa se impace apoi cu ideea unui astfel de esec si decizand in moduri diferite sa se separe pentru a uita de tot acest episod. Din pacate, nici vizita la un psiholog sau la preot nu pare sa poata aduce o imbunatatire a unei astfel de situatii si este nevoie probabil de multa putere interioara pentru a depasi cu bine un asemenea impas din viata unui cuplu.
Paradoxal este faptul ca daca avortul nu mai este spontan ci un rezultat al deciziei mamei sau a ambilor parinti, un cuplu nu va mai trece prin aceleasi momente grele ca si in cazul unui avort spontan. Acest lucru ridica serioase semne de intrebare asupra adevaratei surse a suferintei parintilor, respectiv incepi sa te intrebi daca se sufera din cauza pierderii propriu-zise sau mai degraba din cauza unui esec in plan personal care nu a putut fi prevenit asemenea altor piedici pe care ti le mai ridica viata de zi cu zi.
Oricum ar sta lucrurile, a trece prin asa ceva nu e deloc simplu si ramane la latitudinea fiecaruia dintre noi sa gasim resursele necesare pentru a depasi cumva un necaz pe care nu il astepti si nici nu poate nimeni sa iti ofere o consolare reala pentru ceea ce ai pierdut. Procentual, rata separarilor cauzate in principal de avortul spontan se situeaza undeva in jurul valorii de 20%, deci lucrurile nu stau chiar atat de grav pe acest plan, dar exista totusi un factor de risc si e bine sa fim pregatiti mental si sufleteste pentru o asemenea eventualitate si poate ca astfel vom putea depasi mai usor momentele grele, ramanand in continuare alaturi de partenerul nostru si nu despartindu-ne cu tristete de acesta.
foto Northfoto
Adauga comentariu