Original a fost cunoscut sub denumirea de "Balet
in apa", si isi are originile in Canada anilor 20.
S-a raspandit in SUA in timpul anilor 30 si a fost prezentat
ca si sport demonstrativ olimpic la olimpiadele din 1948
si 1968, pana cand a fost introdus la Olimpiada in 1984
la Los Angeles.
Inotul sincron, adesea numit si "dans in apa",
are cerinte din cele mai variate cum ar fi forta, flexibilitate,
gratie, simt artistic si multa rezistenta sub apa.
Pentru ca atletii sa poata rezista sub apa si sa execute
diverse figuri, desi ambele lucruri sunt considerate
ca fiind destul de confortabile, sunt uzitate diverse
metode in timpul executiei. Una dintre ele ese clipsul
de pe nas, care permite o sedere mai lunga sub apa si
impiedica intrarea acesteia in nari; utilizarea gelului
si a diverselor coafuri pentru o accentuare a laturii
artistice; boxe sub apa care transmit muzica si care
ajuta atletii sa faca sincronizarile.
Inotul sincron este una din cele trei probe olimpice
in care numai femeile au voie sa concureze ( celelalte
doua fiind Gimnastica Ritmica si Softball ). Piscina
in care se desfasoara trebuie sa fie mai mare de 3 metri
adancime si maimare de 12mx12m. Exista doua probe :
duet si echipa, iar fiecare tara poate intra in una
din acestea. In functie de prestatie, atletii sunt notati
pentru meritul tehnic si frumusetea artistica.
Articol preluat de pe: www.netsport.ro
Adauga comentariu