 Inflatia
este procesul de crestere semnficativa si persistenta
a nivelului preturilor. Inflatia reprezinta acea stare
de dezechilibru economic in care masa monetara existenta
in economie depaseste necesarul real de moneda, ducand
la cresterea generalizata a preturilor si la scaderea
puterii de cumparare a banilor. Nu orice sporire a preturilor
inseamna inflatie. Inflatia este, inainte de toate, un
fenomen monetar, fiind legata de excedentul de masa monetara
peste nevoile reale ale economiei, determinate de oferta
de bunuri si servicii scazuta.
Procesul inflationist are o istorie indelungata si s-a
manifestat de-a lungul timpului cu intensitati diferite
si cu schimbari de sens. Astfel, perioadele in care inflatia
s-a manifestat puternic in viata economica au fost consemnate
de catre istorici, prima astfel de mentiune datind din
secolul al III-lea, cand Imperiul Roman de Apus a traversat
o grava criza economica. Un alt moment istoric care a
cunoscut o inflatie de proportii a fost trecerea de la
bani din metale pretioase la cei de hartie.
Pe termen lung inflatia este prezenta in orice economie.
Fenomenul nu poate fi controlat in totalitate, si in acelasi
timp nu este dezavantajos pentru toata lumea. Cei care
anticipeaza corect evolutia inflatiei pot mereu gasi metode
de a se imbogati, in detrimentul celor care nu o pot anticipa.
Cauzele inflatiei
Inflatia contemporana reprezinta un dezichilibru structurat
monetaro-real, care exprima existenta in circulatie a
unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt
ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur
si a celor neconvertibili in general, ca si cresterea
durabila si generalizata a preturilor.
Emisiunea excesiva de moneda peste oferta reala de
bunuri si servicii.
Aceasta atrage dup sine un ”surplus de cerere”
si, ca urmare, cresterea ansamblului preturilor. Marirea
preturilor are loc nu prin simpla sporire a cantitatii
de bani, ci prin cresterea cereerii pe care acesta o face
posibila.
Cresterea masei monetare, insotita de cresterea productiei,
poate conduce la cresterea ratei dobanzii, de aici la
cresterea cererii pentru investitii si implicit la cresterea
preturilor.
Excedentul de cerere agregata (inflatie prin cerere)
Ea apare datorita cresterii cererii agregate, in conditiile
in care oferta agregata ramane in urma cererii sau se
micsoreaza. Cererea agregata poate sa creasca si in conditiile
in care masa monetara nu se modifica. Acest lucru se poate
intampla in mai multe cazuri si anume:
• sporesc veniturile banesti ale populatiei, ducand
la marirea puterii de cumparare a acesteia (in Romania
mare parte din banii populatiei provin din afara, deoarece
un numar mare de persoane lucreaza peste granita, insa
continua sa trimita bani familiei aflate in tara)
• se diminueaza inclinatia spre economisire
• se extinde creditul de consum (exista o tendinta
accentuata de a lua credite, fie pentru nevoi personale,
fie pentru achitizitii imobiliare, de masini etc)
• are loc cresterea salariilor neinsotita de sporirea
rezultatelor muncii
Cresterea costurilor de productie( inflatie prin costuri)
Marirea costurilor nu stimuleaza productia si, ca urmare
oferta de marfuri scade, iar preturile cresc. Costurile
de productie se maresc atunci cand remunerarea factorilor
de productie creste mai mult decat productivitatea lor;
un loc important, in acest sens, il ocupa sporirea cheltuielilor
pentru salarii neinsotita de o crestere superioara a productivitatii
muncii. In acelasi sens, al cresterii costurilor, actioneaza
si marirea preturilor la materii prime, materiale.
Consecintele inflatiei
Inflatia ca stare de dezechilibru economic este preponderent
negativa, avand numeroase consecinte asupra populatei,
agentilor economici si asupra mersului de ansamblu al
economiei.
• scaderea puterii de cumparare a populatei
• redistribuirea de venituri si de avutie
• este stimulata inclinatia spre consum
• este descurajata inclinatia spre economisire
• ’fuga’ de lichiditati si preferinta
pentru plasarea disponibilitatilor banesti in bunuri durabile
neproductive |
Adauga comentariu