|
Un om pe care am crezut ca îl iubesc cândva
(întotdeauna când ma gândesc la trecutul
meu ma întreb cum de am putut sa fac o asemenea
eroare) îmi spunea ca eu sunt o fiinta care nu poate
iubi. Ca este o mare diferenta între a te îndragosti
si a iubi si ca eu nu pot decât sa ma îndragostesc.
Mi-au venit în minte toate cuvintele lui în
ziua în care i-am spus iubitului meu ca simt ca
nu as mai putea iubi vreodata daca destinul ne va juca
o festa relatia noastra se va destrama, sub o forma sau
alta.
M-am întrebat instantaneu: „Oare eu am
iubit vreodata pâna acum?”, adica în
trecutul meu (pentru ca de data asta nu ma mai îndoiesc
de sentimentele mele). De fapt, întrebarile sunt
mai multe. La fel de retorice toate. Sau nu…
Exista oare o mare singura iubire în viata fiecarui
om? Si daca raspunsul e afirmativ, atunci cum se numesc
toate celelalte sentimente pe care le avem în relatiile
prin care trecem de-a lungul timpului (sunt putini cei
care au trait o singura poveste în toata viata lor…
e imposibil sa nu fi visat macar si altfel… înainte
sau dupa marea iubire).
Exista o singura mare iubire sau toata dragostea de care
suntem capabili e „dozata” în experiente
mai mult sau mai putin intense?
Am încercat sa compar sentimentele pe care le-am
avut în trecut fata de oamenii care s-au perindat
prin viata mea… proasta solutie, evident. Pentru ca
nu poti compara inocenta primului sarut cu pasiunea iubirii
mature, nu poti compara plutirea pe nori din ziua primului
te iubesc, cu emotia aceluiasi „te iubesc”
spus cu aceeasi tandrete dupa 20 sau 30 de ani. Si nici
fiorii primei iubiri cu fericirea de a tine în brate
fructul unei iubiri mature si durabile. Pentru ca sunt
o mie de clipe, amestec de fericiri si suferinte, facute
dintr-o singura materie (e ca si cum ai încerca
sa te compari cu tine însuti). Pentru ca sunt atât
de diferite si totusi identice. Pentru ca le traiesti
cu toata fiinta. Toate sunt la fel de frumoase, pentru
ca toate înseamna un singur lucru si vin din aceeasi
nevoie interioara de a darui si de a primi iubire. Si
pentru ca, pâna la urma sunt acelasi lucru manifestat
într-o mie de forme…
Pur si simplu… DRAGOSTE.
|
Adauga comentariu