Dragoste si Sex • Relatii

Timp pentru noi doi…

ianuarie 22, 2008
15 Vizualizari
2 Minute de citit

De
când ma stiu sunt într-o lupta continua cu
timpul. E ca si cum toata viata mea nu este altceva decât
o cursa infinita în care singurii alergatori suntem
eu si el – Timpul. Si, desi stiu bine ca nu am sanse
de victorie, continui sa alerg nebuneste printre o mie
de banalitati cotidiene pe care trebuie cu orice pret
sa le traiesc, ca pe niste obstacole în fuga mea
dupa timp.
De fapt, daca stau bine sa ma gândesc, nu cred ca
a fost întotdeauna astfel. Sau, cel putin, ritmul
cursei era cândva altul. Poate ca acesta este cursul
firesc al vietii… Pe masura ce înaintam în
vârsta, avem din ce în ce mai putin timp pentru
tot ceea ce este cu adevarat important. Dar, oare ce este
cu adevarat important? Pentru mine iubirea… pentru altii…
nu stiu… Si zilele trecute am constatat un lucru tragic
– ca uneori nu mai avem timp nici pentru iubire.

Dupa o zi plina la serviciu l-am sunat pe iubitul meu
sa-i propun o plimbare de recuperare a neuronilor pierduti
în ultima vreme. „Sigur, de ce nu… e cam
frig afara dar vedem noi…” Ultima ora de serviciu
a fost doar o infinita asteptare a plimbarii. Am mers
în parc, desi, recunosc, ideea nu fusese prea grozava
– o plimbare la –5 grade, printre copaci goi
în care ciorile îsi cânta tristetea
hibernala nu este tocmai cel mai fericit mod de recuperare
a neuronilor.

„Hai sa bem un ceai, stiu o cafenea draguta chiar
lânga parc si au o muzica superba…” a venit
replica mea salvatoare. Iubitul meu s-a uitat neîncrezator
la mine, si-a privit ceasul si a formulat succint singurul
raspuns pe care îl uram – „ Nu avem
timp”. Au continuat apoi alte câteva cuvinte
pe care nu le-am mai auzit. Erau probabil explicatiile
de rigoare ale sentintei care mi-a astupat timpanele.
„Bine. Hai sa mergem de aici atunci.” M-am
ghemuit în scaunul masinii, sub centura de siguranta
si nu am mai scos niciun cuvânt pâna acasa.

„Te-ai suparat ca nu am stat sa bem ceai?”
m-a întrebat cu un ton plin de vinovatie când
am coborât. „Nu, era doar un ceai, la urma
urmei…”. „Uite, mergem diseara la un ceai,
vrei?”. „Poate… daca ne facem timp… timp
pentru noi doi…”

Despre autor

Vezi toate articolele

Anamaria Ghiban

Adauga comentariu

Click aici pentru a posta un comentariu