Istoria instrumentelor muzicale

Descoperirea din China a pus intr-un fel capat unei
dispute arheologice privitor la primele instrumente
muzicale de pe Pamant, erau acestea instrumente de suflat
sau instrumente cu corzi, ori poate toba sa fi fost
primul instrument muzical vreodata creat de catre om.
Iata ca dovezi de necontestat arata ca instrumentele
de suflat ar avea intaietate in istorie si nu cele cu
corzi. Anterior acestei descoperiri, nu se mergea mai
departe de anul 3000 i.Chr. in datarea instrumentelor
muzicale, existand dovezi similare ale unor obiecte
artistice foarte valoroase dintr-o zona apropiata de
China, respectiv Mesopotamia, locul de unde se spune
ca s-ar trage intreaga civilizatie umana.

Astfel, in chiar locul de bastina al patriarhului Avraam,
orasul sumerian Ur, au fost descoperite noua lire, doua
harpe, flaute si chimvale, de asemenea lucrate cu mare
maiestrie si datate cam pe la 2500 i.Chr, adica nu cu
mult inaintea perioadei cand se crede ca Avraam ar fi
pasit prin acele locuri. Tot din aceasta zona, datate
cam de pe la 2000 i.Chr, provin si placute cuneiforme
unde se ofera o descriere exacta a sistemului de note
muzicale folosite de catre compozitorii timpului in
creatiile lor artistice.

Din
punct de vedere al functiei lor, instrumentele muzicale
se clasifica in 3 clase mari, respectiv instrumente
cu corzi, instrumente de percutie si instrumente de
suflat. Recent a fost introdusa o a patra categorie
de instrumente muzicale numita clasa instrumentelor
electronice, unele deja cu o istorie bogata in cadrul
fenomenului muzical. In Europa, ca parinte al clasificarii
si teoretizarii rolului instrumentelor muzicale il putem
aminti pe filozoful si matematicianul Pythagoras. El
este cel care a fundamentat printr-o analiza exacta
si stiintifica felul in care intrumentele, in special
alamurile, pot produce anumite sunete, frecventa lor
si inflexiunile care pot aparea in conditii date.

Renasterea a adus o imbogatire si ramificare binevenita
in domeniul constructiei de instrumente muzicale, acum
aparand stramosii trombonului si ai altor instrumente
de suflat in forma de S, dar si incercari timide care
mai tarziu vor duce la nasterea chitarei, larg folosita
astazi in muzica din intreaga lume. Secolul al 14-lea
marcheaza de asemenea si nasterea pianului intr-o forma
ceva mai simpla decat in zilele noastre, dar si inceputului
sistemului modern de reproducere a muzicii pe cale grafica
– notele muzicale si semnele speciale de marcare a urcarii
sau coborarii sunetului. De la 1700 ateliere germane
si italienesti incep sa se impuna prin producerea pe
scara larga de intrumente muzicale profesioniste folosite
la curtile regale ale timpului sau de catre marii virtuozi
ai acelor vremuri. Muzica este de acum la ea acasa si
instrumentele muzicale nu vor inceta sa se dezvolte
si sa ia forme din ce in ce mai complexe de atunci si
pana in prezent.

Astazi pana si un ignorant intr-ale muzicii ar putea
produce piese artistice interesante gratie asistentei
computerizate si programelor de sotware din ce in ce
mai accesibile si usor de folosit. Sa introduci in educatia
copilului si studiul unui instrument muzical clasic
nu mai e la moda in familiile bogate, din pacate, si
exista pericolul disparitiei treptate a virtuozilor
de prima mana si asta in ciuda dezvoltarii constante
a industriei priducatoare de intrumente muzicale. Pur
si simplu e prea greu si nici nu ai vreo garantie a
succesului ca sa merite cu adevarat sa investesti in
indemanare si maiestrie interpretativa. Salvarea ramane
tot la cei din clasa de mijloc sau provenind din mediul
rural care se nimeresc aproape intamplator prin scolile
de muzica si uneori chiar se dovedesc adevarate talente
intr-un domeniu sau altul. Dar aceasta nu e nicidecum
o solutie de durata intrucat educatia se face tot pe
bani si poate veni vremea cand fondurile alocate conservatoarelor
si scolilor de muzica sa se reduca simtitor, suficient
cat sa incheie o traditie si asa suferinda a artei interpretative.