 Stiu
ca toata lumea afirma, în cunostinta de cauza sau
nu, ca nu exista „relatie perfecta” si ca
a da „retete” pentru cautarea ei este, pâna
la urma, ceva inutil. Si totusi, în ultima vreme
mi-am dat seama ca retetele au si ele rolul lor. Este
un fel de a asimila întreaga experienta a umanitatii
în materie de sentimente, în încercarea
de a da ce e mai bun în noi în propria relatie.
Am realizat acest lucru într-o zi, când am
reusit sa evit o cearta stupida cu iubitul meu. Atunci
am simtit ca ceva s-a schimbat… s-a produs un fel de
maturizare pe care nu am constientizat-o îndeajuns,
încât sa ne bucuram de ea. Analizând
putin lucrurile, am realizat ca, în ciuda încapatânarii
mele de a nu crede în retete, noi doi, eu si iubitul
meu, ne-am creat propria reteta de fericire, în
care am plasat câteva „ingrediente”
esentiale, care ar trebui sa fie prezente pe lista de
prioritati a oricarui cuplu…
Acceptarea diferentelor celuilalt –
ne-am luat de cap mult timp din cauza unor lucruri banale
(el se trezeste devreme, mie îmi place sa lenevesc…
el se îmbraca sport, eu sunt adepta stilului clasic…
lui îi place la nebunie fotbalul, eu îl
detest… si lista ar putea continua la nesfârsit);
în timp am realizat însa ca tocmai unele
dintre aceste diferente ne-au atras la început
(daca nu ar fi fost matinal, nu as mai fi simtit fiorii
aceia ai surprizelor cu care ma trezeste de atâtea
ori din somn… daca nu as fi fost adepta stilului clasic
probabil ca nu ne-am fi amuzat atât de tare în
seara în care eu am crezut ca mergem la teatru,
iar el vroia sa urcam pe dealul de la marginea orasului
si fiecare s-a îmbracat adecvat dorintei proprii…).
În fond, diferentele sunt cele care ne fac sa
remarcam prezenta celuilalt si sa îl consideram
o fiinta unica. A le accepta înseamna a-l iubi
pe celalalt pentru ceea ce este cu adevarat.
Gasirea unor valori comune –
uneori este destul de dificila pentru ca valorile vin
din educatia fiecaruia, din propria personalitate, din
mediul social si cultural în care traim si, mai
ales, din experientele pe care le-am trait. De aceea,
dupa pasiunea nebuna a începututrilor, multe cupluri
sfârsesc prin a accepta de comun acord esecul.
Niciodata nu va exista un cuplu care sa aiba valori
identice, pentru ca fiecare fiinta este unica în
felul ei. Însa întotdeauna se pot face compromisuri
care sa nu lezeze valorile celuilalt. Pentru asta este
nevoie de timp si de constientizarea faptului ca valorile
unei persoane nu pot fi schimbate.
Un dialog echilibrat – este
cheia comunicarii într-un cuplu. Prea multa liniste
înseamna lipsa de comunicare, însa prea
multe discutii pot afecta adesea intimitatea celuilalt.
Prin urmare, solutia nu pote fi decât gasirea
unui echilibru. Exista o adevarata arta a conversatiei
în doi care permite cunoasterea profunda a celuilalt.
Comunicarea înseamna a împartasi ceea ce
suntem cu persoana iubita. Aceasta este, de fapt, esenta
unui cuplu. Atentie însa la tendinta de a face
tot timpul critici pe sema celuilalt… comunicarea
risca uneori sa se transforme în monolog.
Complicitate si încredere –
sunt doua cuvinte pe care orice cuplu ar trebui sa le
cunoasca, în sens practic. Evident, sunt mai degraba
doua ingrediente ale prieteniei decât ale iubirii,
însa prietenia, desi pare ciudat, este esentiala
într-o relatie. Dincolo de dragoste, stima, respectul,
întelegerea sunt elemente care nu pot lipsi din
„reteta” unui cuplu stabil. Sunt lucruri
care se învata în timp si pe care nimeni
nu le poate simti altfel, decât prin propria experienta.
Armonia vietii sexuale – fie
ca ne place sau nu, este un alt mod de a „masura”
stabilitatea unui cuplu. Iar armonia se obtine de la
sine, doar dând la o parte pudoarea excesiva si
inutila într-un cuplu si înlocuind-o cu
bucuria de a descoperi împreuna lucruri noi, fara
a depasi însa limitele celuilalt.
A privi împreuna înainte
– pentru a supravietui, un cuplu trebuie sa se
proiecteze pe sine în viitor. O casa, copii, o
afacere comuna… sunt proiecte comune dificil de realizat,
însa existenta lor, fie si în stadiul de
proiect îndepartat, dovedeste dorinta de stabilitatea
a cuplului.
Nimeni nu poate garanta ca doar aceste lucruri pot
sa creeze „cuplul perfect”. Ele se regasesc
însa, sub o forma sau alta, în fiecare cuplu
care crede în propria perfectiune, Pentru ca,
pâna la urma, cine altcineva, daca nu noi însine,
decide ce ar trebui sa însemne un cuplu perfect?
|
Adauga comentariu