Eu si iubitul meu suntem doua fiinte foarte diferite. Nimic neobisnuit, de altfel. Se spune adesea ca într-un cuplu, diferentele sunt constructive pentru ca ele îi fac pe îndragostiti sa se completeze unul pe altul. În principiu, sunt de acord… Eu sunt o visatoare, el este un realist convins… si asta ne echilibreaza pe amândoi. Atunci când vine vorba de pasiuni însa, lucrurile nu mai stau atât de „echilibrat”. Pentru ca fotbalul, pescuitul, counterstrike-ul si thrillerurile nu prea se armonizeaza cu mersul la teatru, cu pictura, cu shopping-ul sau comediile romantice. Am ales la întâmplare, evident, câteva dintre lucrurile care ne ocupa de multe ori timpul liber, iubitului meu si mie. De cele mai multe ori, ele provoaca mici certuri, pe care chiar daca le depasim le pastram tacit în minte pentru a ne tachina în conflictele viitoare. Când am chef de cumparaturi, el nu se dezlipeste de calculator… Când vreau sa lenevesc în pat în weekend, uitându-ma la un film dragut pe care l-am mai vazut, el se trezeste cu noaptea în cap ca sa plece pe balta… desincronizare totala. În ultima vreme ne-am obisnuit ca fiecare sa îsi satisfaca singur micile pasiuni, numai ca a intervenit o problema – timpul nostru liber e limitat. Si daca, asa putin cum este, îl petrecem separat… atunci unde ajungem? Asa ca saptamâna trecuta mi-am luat inima în dinti si am decis – „Azi merg cu tine la meci!”. A izbucnit în râs si mi-a spus sa termin cu prostiile. Pe moment m-am enervat. „Adica eu sunt capabila sa fac un sacrificiu, iar el e amuzat…” Am încercat sa ramân calma si, în cele din urma, l-am convins ca decizia mea era cât se poate de serioasa. „Cât de rau poate fi?” mi-am spus, plina de elan. Zis si facut… Am mers cu o ora mai devreme ca sa putem lua înca În cele din urma a început si meciul. Nu vedeam „Ei, cum a fost…mai mergem pe stadion?”. |
Adauga comentariu