 Uneori
oamenii la care tii cel mai mult si pe care crezi ca îi
cunosti îndeajuns de bine încât sa le
dai din suflet un sfat atunci când au nevoie de
el, te uimesc cu reactiile pe care le au pentru ca te
fac sa constinetizezi ca nimeni nu cunoaste suficient
de bine pe nimeni… ca toti putem fi imprevizibili la
un moment dat.
Una dintre prietenele mele a facut ieri, din nou, o criza
de gelozie pe care am încercat sa o înteleg…
Iubitul ei este plecat de vreo trei saptamâni în
orasul lui natal, unde i s-a oferit ceva de lucru, la
o firma care îl plateste foarte bine. Sta la sora
lui, viitoarea cumnata a prieteni mele, de altfel, pentru
ca nu avea sens sa îsi închirieze ceva doar
pentru o luna, cât dureaza proiectul.
De ceva timp, prietena mea a facut o obsesie, fiind convinsa
ca sora iubitului ei încearca sa îi prezinte
acestuia pe altcineva, ca sa o tachineze. De la început
i-am spus ca asta e doar în mintea ei si ca distanta
care îi separa este de vina pentru micile ei crize
de gelozie. Aseara însa, când l-a sunat, i-a
raspuns o voce feminina… alta decât cea a surorii
lui. S-a schimbat brusc la fata, a trântit telefonul
si a izbucnit în plâns, desi respectiva i-a
spus ca este o cunostinta din Italia, venita pentru câteva
zile în oras si ca urma sa fie gazduita de viitoarea
cumnata a prietenei mele. Însa pentru ea, explicatia
nu avea logica… A început sa îsi verse furia
în cuvinte si lacrimi care mi se pareau la fel de
inutile ca si cele de data trecuta, când s-a enervat
pentru ca iubitul ei iesise la un film cu mai multi amici
de-ai surorii lui.
Am încercat sa o calmez, însa a refuzat orice
argument. Am renuntat în momentul în care
mi-a tipat incoerent – „Tu cum te-ai simti
în locul meu? Bine ca dai mereu sfaturi si inventezi
auto-terapii pentru gelozie când habar nu ai prin
ce trec fiintele ca mine…” Am lasat-o sa se calmeze.
Nu avea sens sa continui. Replicile ei m-au facut totusi
sa meditez asupra geloziei, pe care ea sustine ca nu am
cum sa o cunosc. Si mi-am dat seama ca nu are dreptate
pentru ca, sub o forma sau alta, cu totii „practicam”
la un moment dat gelozia, ca pe un soi de joc mai mult
sau mai putin periculos.
Astazi am gasit-o calma. Si-a cerut scuze pentru aseara,
însa, înainte sa o las sa mai spuna ceva,
i-am spus ca, dupa parerea mea de necunoscatoare, exista
trei trepte ale geloziei:
Treapta 1 – gelozia lejera
Este forma cea mai comuna, pe care o resimtim atunci
când partenerului îi fug ochii dupa nu stiu
care manechin ce straluceste pe coperta unei reviste.
Uneori e enervant pentru ca îti pierzi încrederea
în tine pentru câteva momente, dar daca
realizezi la timp ca tot ce trebuie sa faci este sa
îi reamintesti, prin diverse mijloace, ca tu esti
cea mai frumoasa din univers, totul revine la normal.
O alta forma, pe aceeasi treapta, este gelozia ca modalitate
de tachinare a celuilalt. Îl faci un pic gelos
ca sa îi atragi atentia ca ai nevoie de mai multa
tandrete. Este, în fond, o treapta ludica, un
fel de joc nevinovat, dar care trebuie practicat cu
moderatie.
Treapta 2 – gelozia rautacioasa
Este deja aproape o obsesie, care se instaleaza atunci
când apar insomniile, incertitudinile pentru care
esti în stare sa cauti cu disperare orice dovada
de infidelitate. Este un fel de treapta interogativa
pentru ca apare nevoia de a pune o multime de întrebari
de genul „unde ai fost?”, „de ce nu
ai raspuns când am sunat?”… Si, oricare
ar fi raspunsul dat de celalalt, singura replica pe
care o poti da este „nu te cred”. Apare
tentatia de a da ultimatumuri care exprima clar egoismul.
Este o gelozie bolnava, care face rau ambilor parteneri
si care risca sa se transforme într-un adevarat
pericol.
Treapta 3 – gelozia periculoasa
Este, de fapt, gelozia care atinge nivelul patologic,
manifestându-se ca o boala psihica. Persoana care
sufera de acest tip de gelozie nu mai este stapâna
pe sine, este mereu macinata de îndoiala si nu
reuseste sa mai aiba discernamânt. Cel mai insignifiant
numar de telefon necunoscut devine o proba redutabila
de infidelitate, chelnerita care surâde la restaurant
este, fara îndoiala, amanta lui etc. Realitatea
este distorsionata permanent de obsesie, iar logica
nu mai functioneaza în astfel de cazuri. Cel mai
grav este ca gelozia începe sa fie însotita
de ura si de dorinta de razbunare… Asadar, înainte
de a atinge acest stadiu este recomandabila vizitarea
unui psiholog.
Prietena mea m-a ascultat, a surâs si mi-a spus
– „Si acum o sa îmi spui ca ma aflu
undeva înaintea celei de-a treia trepte nu-i asa?”.
„Nu, nu am sa îti spun asta… pentru ca
nu cred ca am dreptul sa o fac… Numai ca, uneori când
urci pe treptele geloziei nu simti oboseala… decât
dupa ce te prabusesti din vârf… si asta ar trebui
sa îti dea de gândit.”
|
Adauga comentariu