 Iarna
aduce cu sine bucurie în sufletele tuturor copiilor
si nu numai prin simpla ei prezenta alba. Si acum simt
aceiasi fiori în stomac în momentul în
care cade prima ninsoare. Ma vad din nou calare pe sanie,
cu picioarele înghetate, cu obrajii vineti de frig,
dar cu dorinta nestapânita de a mai face înca
o coborâre.
E pacat ca nu prea mai sunt locuri unde sa te poti da
cu sania, în afara de pârtiile amenajate din
statiuni. Când eram mica exista un derdelus în
cartierul unde locuiam si ne ducea mama pâna acolo,
numai ca eu si sora mea eram atât de fricoase încât
saraca mama trebuia sa se urce si ea pe sanie cu noi?
Acum îmi dau seama ca nu era tocmai o corvoada pentru
ea, pentru ca placerea jocurilor nu este specifica doar
copilariei; te poti bucura de ele toata viata.
În afara de clasica alunecare cu saniuta, îmi
aduc aminte de plimbarile cu sania trasa de cai la tara
la bunici. Ma simteam ca în sania lui Mos Craciun
si parca asteptam ca la un moment dat sa ne ridicam pe
aripile viscolului si sa colindam pe bolta cereasca asemeni
batrânului ce aduce daruri.
Abia astept sa plec într-un week-end la munte cu
gasca si sa facem un concurs de sanius. Abia astept bataile
cu zapada, când prietenul meu se enerveaza pe mine
si ma ia pe sus si ma îngroapa cu totul sub neaua
matasoasa. E frumoasa iarna care ne face sa redevenim
mereu copii, sa uitam de griji si sa ne bucuram din toata
inima de viata.
Nu uita ca fericirea sta în lucruri simple, în
obraji îmbujorati, în portii sanatoase de
râs. Asa ca nu mai sta pe gânduri si fugi
la sanius. |
Adauga comentariu