Familie sau cariera?

Este o problemă clasică – subiect de roman sau de film – care le afectează în special pe femei, o dilemă care nu prea poate fi rezolvată fără sacrificii, fără renunţări autoasumate. Se vor ridica voci care mă vor certa şi îmi vor spune că le poţi avea pe amândouă. De acord dar completez afirmaţia cu „nu în egală măsură”.

Pentru a-ţi putea crea o carieră remarcabilă, pentru a-ţi afirma numele pe piaţa concurenţei, pentru a clădi ceva cu adevărat impresionant ai nevoie de foarte mult timp, timp pe care îl iei din rezerva dedicată familiei. Pentru a avea copii, fericiţi, reuşiţi, feriţi de frustrări, pe care să îi ajuţi să se dezvolte armonios şi să le oferi toată atenţia şi dragostea este nevoie de timp investit, timp pe care îl iei din rezerva dedicată carierei. Pentru a le împăca pe amândouă este necesar să le aloci câte o jumătate din timpul tău, dar această jumătate este insuficientă pentru a atinge un nivel performant în ambele domenii. Poate dacă o zi ar avea măcar 48 de ore, lucrurile ar sta altfel J
În mintea unei femei, ajunse la vârsta de maximă fertilitate, se dă o luptă de argumente şi contraargumente în legătură  cu ideea de a avea copii. Bărbaţii nu prea au această problemă pentru că nu ei trebuie să poarte timp de nouă luni sarcina, nu ei trebuie să alăpteze după, nu ei tresar noaptea la fiecare sunet, nu ei stau cu copilul în spital în caz de boală. Ei te încurajează să faci copii, promiţând că vor fi acolo, că te vor ajuta în toate, că vei primi pentru asta luna de pe cer.

Mai intervin şi părinţii care îţi amintesc de vârsta pe care o ai şi despre faptul că timpul trece şi că mai târziu îţi vei dori copii şi nu îi vei putea avea, îţi promit şi ei că te vor ajuta şi vor sta ei cu copilul pentru ca tu să te ocupi în continuare de cariera ta. Şi mai mai că ai ceda, dar nu îţi poţi scoate din minte ideea că este posibil ca cel mic sau cea mică să îi spună mama bunicii şi ţie să îţi spună pe nume şi că vei pierde primii paşi sau primul cuvânt poate.

Atunci renunţă la carieră! Că şi aşa nu e cine ştie ce. Dar cum te descurci apoi cu banii, sau cum vei putea lupta cu frustrările acumulate? Vei arunca vina pe copil şi tot nu e bine. Of! Grea problemă, dar toate femeile trec prin asta şi multe dintre ele reuşesc până la urmă să se descurce cu toate. Oare cum fac? Voi ce alegeţi şi cum?

Îmi vine în minte un argument, pe care l-am auzit din gura multor mămici, „toată durerea, tot chinul, toate frustrările se topesc în momentul în care fiinţa aceea mică îţi spune mamă”. Probabil că pentru asta trăim până la urmă şi aceasta este creaţia supremă pe care o putem noi realiza, iar „cariera de mamă” aduce satisfacţii pe care nicio altă distincţie, diplomă, premiu, nu le pot oferi.