Iubitul meu avea intr-o vreme o mutime de tabu-uri. Am pus totul pe seama unei educatii preopnderent feminine si poate chiar a unei societati mult prea inhibate. Totusi, imi era greu sa cred ca lucruri care mi se pareau normale, pentru el erau atât de greu de abordat. Mi-a propus atunci sa scapam impreuna de reminiscentele unei gândiri preconcepute si sa incercam sa traim impreuna in secolul 21…
Mai intâi, iubitul meu s-a declarat total indiferent in ceea ce priveste relatiile anterioare ale fiecaruia dintre noi. S-a declarat spun, pentru ca de fapt era inevitabila curiozitatea, dar a ales sa evite informatii ce nu i-ar putea coveni si a transformat problema “fostilor”in subiect tabu. Când intâmplarea ne-a scos in cale insa unul dintre personajele unei povesti mult prea indepartate, care insa mi-a smuls o privire, s-a vazut nevoit sa-mi puna o intrebare ce nu credea ca o va pune vreodata: “Cine e el?” Atunci, stiindu-i hotarârea de a reduce tot ce a fost inainte la trecut, am refuzat la rându-mi sa-i raspund. Dupa o vreme, subiectul fostilor a revenit, ca din intâmplare, si de data asta nu a mai fost tabu. Iubitul meu s-a aratat deschis spre a-mi impartasi aminitri altele decât cele ce le stiam deja, si astfel tabu-ul a fost, se pare, depasit.
Apoi, n-am priceput niciodata de ce pentru el ar fi trebuit ca viata sa se desfasoare in paralel, amuzanta in interiorul cuplului, feerica adeseori, si atât de rece inafara lui, in preajma altora. Eu pe de alta parte, exagerat de expansiva uneori, ma revoltam la fiecare gest de respingere in public a manifestarilor afectiunii. Ne-am eliberat de absurda constrâgere insa inconjurându-ne de prieteni care nu aveau acelasi tabu. Iubitul meu a renuntat la mai fi crispat in preajma altora chiar pentru ca nimeni altcineva nu era, dându-si seama ca e mai importanta fericirea proprie, evident manifestata decent, decât orice idei preconcepute ar avea cei din jur.
In cele din urma, intimitatea. Am reusit sa facem totul sa fie asa cum vrem noi doar pentru ca am depasit barierele impuse de vremea parintilor nostri. Daca iubitul meu n-ar fi vorbit niciodata despre ce se intâmpla intre cei patru pereti ai dormitorului, de frica de a nu intelege prea multe poate, azi putem spune ca a devenit infinit mai deschis. Cum? Intelegând ca sexul nu e nici pe departe o rusine, ca fericirea vine la pachet cu o relatie frumoasa si mai ales ca tabu-urile sunt facute de cei ce nu au parte de ea.
foto Northfoto
Adauga comentariu