Din ce in ce mai mult in ultima vreme aud expresia asta, si de fiecare data imi aminteste de anume istorie, de care astazi mi-e cel mai adesea dor cand simt ca lumea in jur se prabuseste, cand simt ca am nevoie de acel ceva care sa-mi aminteasca de lucrurile cu adevarat importante si mai ales faptul ca orice clipa merita traita de parca am fi mereu adolescenti.
Ca orice poveste, si a noastra a inceput demult, pe vremea cand inca mai iubeam trandafirii si poeziile, cand tresaream la fiecare privire si mai ales cand eram in stare sa ne imbratisam ore in sir chiar daca gradele scadeau invers proportional cu iubirea..
Eram poate prea sinceri si prea copii, eram doi oameni ce se iubeau, pur si simplu, fara complicatii si intrebari, si mai ales fara a ne gandi ca am putea vreodata fi altfel. Si ca in orice poveste, la un moment dat vraja s-a rupt, fara a mai putea fi insa legata de vreo bagheta magica a cine stie carei zane. Ne-am trezit inttr-o zi intr-o alta viata, fiecare cu alte preocupari si in treacat alte iubiri. Paradoxal insa, ceea ce odinioara ne taia respiratia s-a transformat incet intr-o prietenie pe care fiecare dintre noi o valoriza in feluri diferite, fiecare se refugia in bratele celuilalt cand lumea ii era impotriva, constient totodata de faptul ca nimic nu avea sa mai fie la fel. Asa am devenit…friends with benefits.
Si da, era vorba si de acele beneficii pe care ti le poate aduce o iubire veche, dar dincolo de gandul ca aveam un umar pe care sa adormim stiam intotdeauna ca aveam si un altul pe care sa plangem, o imbratisare care sa alunge vise spulberate si sa vindece, chiar si pentru o clipa, rani mult prea adanci.
Era o vreme in care zbuciumul unei iubiri stranii devenea liniste cand ii auzeam vocea in telefon, cand eram impreuna fara a fi stiuti de o iubita prea posesiva sau de un aparent iubit prea indepartat. Era o vreme in care intre cei patru pereti ai camerei mele ne puneam sufletele in tava, ne inveleam in vise si stiam ca orice greseala ne este iertata.
De fapt, asta cred ca inseamna friends with benefits. Tocmai de aceea poate nu-mi place cand totul se reduce la un anume beneficiu, fizic. Fara a ne promite un viitor impreuna, reuseam sa trecem impreuna peste un prezent care se pare, pe nici unul dintre noi nu ne multumea. Am crescut astfel intelegand lumea, stiind cand si ce alegeri sa facem, pana cand, intr-o zi, legatura noastra s-a rupt de la la sine. Am aflat, fiecare pe rand, ca putem zbura si fara aripile celuilalt, ca eram in sfarsit pregatiti sa visam si altfel si ne-am desprins. Si chiar daca poate astazi prieteni nu mai suntem, “beneficiile” viselor de atunci ne-au ramas.
foto Northfoto
Adauga comentariu