Shanghai a fost primul nostru contact cu China, si trebuie sa recunosc ca mi s-a parut absolut fascinant. Am avut doar 2 zile la dispozitie pe pamant chinezesc, dar au fost suficiente pentru a testa un pic si din noul Shanghai, dar si putin din vechiul oras, din traditiile inca neuitate, si din atmosfera din trecut.
Pentru noi Shanghai a fost o escala in drum catre o destinatie mai indepartata, catre o vacanta de 8 zile in Noua Zeelanda (excursie despre care voi povesti cat de curand in detaliu). De la inceput, ne-am bucurat de facilitatea visa-free pentru 144 de ore oferita pentru cetatenii din Romania de catre chinezi, asa incat nu am avut nicio dificultate birocratica pentru vizita noastra scurta in China. Shanghai este singurul oras care cred ofera aceasta facilitate, Beijing si inca niste mari centre chinezesti ofera 72 de ore visa-free insa, facilitate care vreau sa profitam in viitorul apropiat cu siguranta.
Vizita in Shangai a venit ca o continuare fireasca a rezolutiei noastre de anul trecut, de explorare a Asiei, cand desi am fost in mai multe tari din Asia, nu ajunsesem in China.
Primul contact l-am avut cu Maglev, trenul de mare viteza care te duce de la aeroport in centrul orasului. Mai fusesem si cu shinkhansen-ul japonez, si senzatia e asemanatoare. La curbe trenul se inclina, si permanent ti se pare ca se balangane usor, o senzatie care mie nu imi place deloc. Insa ajungi in 8 minute in centrul orasului, si viteza maxima pe care a atins-o cu noi a fost de 301km/h (este un panou in fiecare vagon care iti arata instant cu ce viteza mergi).
Shanghai are doua parti, partea noua, Pudong, si partea veche, Bund, impartite in doua de raul Huangpu. Noi ne-am stabilit cartierul general in Pudong, in una din cladirile de sticla ce se ridica semete inspre cer, la doi pasi de cea mai iconica constructie din Shanghai, Oriental Pearl Tower.
De altfel, imediat dupa ce ne-am odihnit putin dupa zborul de 10ore Viena-Shanghai, cu care am aterizat la prima ora a diminetii pe pamant chinezesc, direct la Oriental Pearl Tower ne-am dus. Constructia cu sfere roz ar fi fost fix pe gustul Emei, dar din pacate eram singuri. Insa nu putem spune ca nu ne-am distrat (si nu am avut cum sa nu facem paralela cu SkyTree din Tokyo). Am mers pana sus, in capsula spatiala de la 351m ai privelisti fenomenale cu orasul. Apoi am coborat la platforma de observatie, cu pasarela sa de sticla transparenta, de la 263m, si apoi, la ultimul nivel vizitabil, la 90m, ne-am dat intr-un rollercoaster cu realitate virtuala indoor, si am dat un tur in jurul turnului pe pasarela larga de aici.
…Citeste in continuare pe shopaholic.ro
Articol oferit de 
Citeste mai multe Articole pe shopaholic.ro
Adauga comentariu