Pasiunea joaca un rol esential in dinamica relatiilor romantice din zilele noastre, atat femeile cat si barbatii nemaiputand concepe o relatie in absenta jocului seductiei si a sexului de calitate care fac totul mai intens si mai atragator. Exista, fara indoiala, si exceptii de la aceasta regula, dar este evident faptul ca sexul, respectiv dorinta erotica au ajuns sa primeze in fata altor sentimente precum dragostea, compasiunea, prietenia etc., sentimente care garantau in trecut reusita unei relatii romantice de succes.
Importanta acordata sexului intr-o relatie romantica a condus de fapt, tot in ultima perioada de vreme, si la o crestere alarmanta a ratei divortului in intreaga lume precum si la indesirea relatiilor extraconjugale, oamenii continuand sa se casatoreasca din dragoste sau din alte motive, dar calcand des si pe la alte usi atunci cand apetitul lor sexual nu mai este satisfacut de un partener de relatie care isi stabileste alte prioritati precum urmarirea unei cariere profesionale, cresterea copiilor ori alte preocupari care pun sexul pe un plan secundar.
Canalele de media nu fac deloc lucrurile mai simple din acest punct de vedere, mai peste tot sexul fiind promovat cu agresivitate pentru cresterea ratingului, iar relatiile romantice, inclusiv casnicia, fiind judecate de asemenea prin prisma atractiei sexuale si a satisfacerii apetitului sexual si nicidecum prin gradul ridicat de afectiune dintre partenerii de cuplu, respectul reciproc si interesele lor comune. Sexul poate fi astfel"condimentat" pe diverse cai, chirurgii estetici fac bani frumosi cu tratamentele de modelare corporala si, uite asa, nimeni nu mai pare preocupat in prezent de promovarea valorilor morale solide si a dragostei genuine ca baza a unei relatii de succes.
Este un drum gresit, iar noi toti, ca persoane adulte, intelegem instinctiv acest adevar, dragostea nefiind completa doar prin satisfacerea dorintei sexuale, iar relatiile romantice fiind astfel condamnate din start la o durata scurta de viata. Pentru a putea iubi avem nevoie si de compasiune, respectiv de abilitatea noastra empatica de a recunoaste si impartasi sentimentele si asteptarile celorlalti, doar asa reusind cu adevarat sa ne vedem partenerul in toata complexitatea sa si sa decidem in cunostinta de cauza daca suntem compatibili cu acesta fara a ne mai lasa orbiti de pasiunile noastre trecatoare.
Capacitatea noastra de a recunoaste emotiile altei persoane si a relationa empatic cu aceasta nu este dobandita prin educatie ci ne este innascuta, din copilarie si pana la batranete noi bazandu-ne in buna masura si pe acest instinct al nostru prin care ne putem manifesta mila, simpatia, compasiunea si, in sfarsit, dragostea fata de ceilalti. Prin opozitie, preferintele noastre sexuale nu sunt dobandite de la nastere ci deprinse in timp, dovada pentru aceasta fiind slabiciunea unora dintre noi pentru diverse fetisuri, pentru sexul in grup sau pentru alte experiente sexuale care nu se bazeaza pe dragoste ci pe simpla atractia carnala.
Intr-o lume utopica, toate "deviatiile" noastre sexuale nu ar mai exista daca am fi cu totii suficient de norocosi incat sa evoluam intr-o societate ideala unde compasiunea si dragostea ar dicta constant cursul relatiilor romantice, iar dorinta sexuala ar fi parte din aceste sentimente curate si nu separata de ele. Astfel noi am putea trai apropierea de o persoana de sex opus sau chiar si de acelasi sex (acolo unde este cazul) in mod complet firesc, fiind corect ghidati de propriile noastre instincte si de experienta noastra de viata, dar fara a mai fi supusi confuziei pe care o poate induce promiscuitatea sexuala in ce priveste alegerile noastre in plan romantic.
Compasiunea pentru alte persoane ne este deci absolut necesara, astfel noi resimtind in mod firesc dorinta de a ii vedea pe toti cei dragi fericiti si feriti de suferinta, compasiunea nefiind specifica doar crestinilor. asa cum se crede gresit, ci definindu-ne pe toti ca fiinte umane deoarece, asa cum mentionam anterior, este un sentiment nu dobandit ci transmis de la nastere fiecaruia dintre noi. Intr-o relatie romantica, compasiunea este cu atat mai binevenita, atractia sexuala nefiind mai putin puternica, dar partenerii aratandu-si afectiunea in mod reciproc si complet lipsiti de doza de egoism specifica relatiilor moderne unde doar unul dintre parteneri este iubit, iar celalalt lasat sa iubeasca, dar fara a primi mare lucru in schimb.
Un bun echilibru intre pasiune, compasiune si respect fata de partenerul de relatie se crede a fi formula ideala pentru cresterea armonioasa a unei relatii serioase, astfel ambii parteneri fiind cu adevarat egali in toate si bucurandu-se atat de o viata sexuala implinita cat si de multa afectiune si respect reciproc, ei manifestand in acelasi timp si un spirit ridicat de responsabilitate menit sa cimenteze relatia de cuplu si sa permita cresterea copiilor (unde este cazul) intr-un mediu echilibrat, pazit de amenintarile societatii moderne unde divortul si infidelitatea in cuplu erodeaza pe indelete institutia casniciei si toate valorile sale intrinseci.
Adauga comentariu