Masajul Ampuku

CE SPUN MANUALELE SI TESTELE STIINTIFICE DESPRE
ORIGINILE MASAJULUI „AMPUKU”
Este aproape imposibil sa ajungem la originile popoarelor
orientale, deoarece obiceiurile si religiile lor stravechi
s-au transmis verbal, iar multe manuscrise s-au pierdut.
Japonia, mai ales, reprezinta o mare enigma care, in
parte, traieste din mituri si legende. Medicina japoneza
dateaza din aceasta epoca legendara.
La inceputul secolului al VIII-lea au fost publicate
doua manuscrise importante care contineau toata stiinta,
istoria si legendele Japoniei: „Kojiki”
(„Colectia de lucruri antice”) si „Nihongi”
(„Cronicile Japoniei”). Aceste texte sunt
o marturie pretioasa a practicarii, din timpuri stravechi,
in Tara Soarelui Rasare, a terapiilor empirice, cum
ar fi fitoterapia si masajul. Medicina japoneza, insa,
in secolul al VI-lea, sub influenta Imperiului Galben
a fost depasita de cea chineza (la inceput, cu ajutorul
Coreei).
Proba de netagaduit a acestei influente consta in faptul
ca cele doua tratate japoneze au fost scrise in intregime
in limba chineza. Medicina chinezeasca importata de
Japonia era cea a dinastiei Han. Era strans legata de
budism si de dinastiile celor „Trei Augusti”:
Fou-Hi, Shen Nong si Huang Ti, care au scris:

– „Yi-King”, in care erau expuse teoriile
celor 5 elemente si principiile Yin-Yang;

– Pen-King, care prezenta fitoterapia si tratamentul
cu plante medicinale;

– Nei-King, care dezbatea subiecte cum ar fi: fiziologia,
patologia, igiena, fizioterapia, acupunctura, teoria
Keiraku
(meridiane).

De la masajul chinezesc Do-In-Ankyo la masajul Ampuku
Masajul Do-In-Ankyo (exercitii pentru sanatate) tradus
in limba japoneza, Anma, reprezenta o parte foarte importanta
in terapie si preamarea principiile Yin-Yang, esenta
Chi („ki” in japoneza), ca element vital
care curge prin meridiane, amplificand echilibrul celor
5 elemente in vederea mentinerii sanatatii. Cuvantul
„Anma” apare pentru prima data in 701, in
„Codul juridic Taiho”, unde se citeaza prezenta
in salonul medical a unui doctor, a unor infirmiere
si a unui numar de 10 studenti care se ocupau de tratarea
oaselor.
In „Inshinho”, cel mai vechi tratat japonez
de medicina, scris de Yasuyori Tanba, se afirma ca masajul
elimina ki-ul (energia vitala) negativ si aduce ki pozitiv.
In acest text sunt explicate exercitiile pentru mentinerea
flexibilitatii articulatiilor si manevre specifice care
trebuie efectuate pe abdomen, tehnica denumita „Ampuku”
si practicata de cei mai competenti maseuri.
Se pare ca „Ampuku” este o specialitate
a tehnicii „Anma”. Gozan Goto, medic autodidact
din sec. al XVIII-lea, il folosea ca diagnostic si tratament
pentru orice boala. Conform lui Goto, in tot Universul
si in fiecare parte a corpului circula o energie sau
ki.
Cand corpul este plin de ki, se numeste Gen-ki. Cand,
insa, ki este obosit sau este afectat de agenti externi,
cum ar fi: frigul, vantul, caldura sau umiditatea, apare
boala. Goto considera circulatia ki-ului ca baza pentru
orice tratament medical. In 1827, Fusai Tada a scris
„Ampuku Zukai” („Carte ilustrata a
masajului abdominal”) in care descria beneficiile
acestei metode, cu urmatoarele cuvinte: „Presiunea
asupra abdomenului activeaza ki-ul obosit, regleaza
functiile organice, imbunatateste circulatia sanguina,
favorizeaza evacuarea intestinului si tonifica
organismul”.
In epoca Edo (1603-1867), perioada de totala izolare
nationala si inflorire, Anma clasica japoneza s-a pierdut
aproape in totalitate, in timp ce „Ampuku”
a rezistat catva timp. In 1868, datorita imparatului
Meiji, care a pus capat sistemului feudal restaurand
sistemul imperial, Japonia s-a deschis catre lumea occidentala
indreptand interesul poporului catre tot ceea ce venea
din occident, inclusiv medicina.
In 1883, guvernul japonez a promulgat o lege noua bazata
pe medicina occidentala, in timp ce medicina japoneza
traditionala a fost oficial abandonata, pana la inceputul
sec. XX cand au revenit in forta principiile stravechi
care au fost raspandite in toata lumea.

ISTORIA CARE NU SE SCRIE
In ciuda interferentelor chinezesti si a occidentalizarii
dorite de guvern la sfarsitul sec. al XIX-lea, a existat
un grup de japonezi care, convinsi ca sunt singurii
detinatori ai unor secrete pretioase, nu s-a indepartat
de stravechea intelepciune japoneza si a tinut tot timpul
aprinsa flacara practicilor antice.
Maestrii budisti japonezi si samuraii, pe langa lectiile
de lupta cu spada si exercitiile de meditatie, nu au
abandonat niciodata practicile tehnicii „Ampuku”,
si in general, tehnicile Anma, convinsi fiind de efectele
benefice ale acestor practici de presiune asupra corpului
si, mai ales, asupra abdomenului.
Astfel, metoda traditionala japoneza nu a disparut complet
si, in 1920, cand Japonia a importat din America chiropractica
sI osteopatia, aceasta a fost reintrodusa definitiv,
in mod oficial. TEHNICA „Ampuku” este un
fel de tratament-diagnoza al abdomenului. In tratatul
ilustrat al lui Fusai Tada nu sunt specificate nici
tipul de manevre, nici zonele tratate. Degetele persoanei
care practica acest masaj pot fi intinse sau indoite,
dar intotdeauna „atente”.
Se stie ca baza metodei japoneze este presiunea verticala
si ca shiatsu (shi= degete si atsu= presiune) se practica
prin presiunea degetelor pe tot corpul, presiune care
se poate realiza si cu coatele, bratele si picioarele.
„Cand eu, dupa un studiu indelungat si o cercetare
aprofundata, am inceput sa practic o serie de presiuni
usoare pe abdomen, care depaseau kinetologia traditionala,
am simtit pulsand organele interne si „tsubo”.
Acestea sunt puncte vitale ale corpului, de-a lungul
meridianelor, care tind sa acumuleze oboseala si stres.
Apasand pe organele tari, se observa cum, gradat, tensiunea
scade si zona se „inmoaie”. Cu cat coboram
mai incet, cu atat zonele dure deveneau elastice…
intestinul se elibera de tensiuni, tesuturile externe
isi recuperau tonusul, abdomenul se dezumfla. „Ampuku”
se bazeaza pe importanta oscilatiei tonice a muschilor
abdomenului care, luptand impotriva fortei gravitationale,
permit pozitia dreapta si o sinergie buna a miscarilor
respiratorii. Analizand si atingand abdomenul, putem
diagnostica tensiunile lombare cronice datorate, de
exemplu, ale unor muschi
abdominali prea lungi sau unor dificultati in mentinerea
pelvisului in retroversiune. Eliberand abdomenul, coloana
lombara isi poate recupera pozitia dreapta. Acest lucru
deoarece fiecare organ intern are ca referinta un grup
de muschi dorsali, care sunt plini de nervi. Orice inflamatie,
durere sau blocaj visceral poate reflecta o durere musculara
rahidiana. Pe langa aceasta, iritarea unui nerv dorsal
produce o tensiune musculara cronica si o
disfunctie a organelor interne pe care le inerveaza.
Tratarea muschiului compromis nu este suficienta. Pentru
rezolvarea problemei este necesara eliberarea organelor
profunde din jur, ceea ce nu prevede medicina occidentala.

ACTIUNEA PRESIUNII IN CADRUL TEHNICII „AMPUKU”
– descongestioneaza intestinal

– regleaza miscarile peristaltice, permitand ca organelle
interne sa se miste adecvat si sa nu se agite
– misca lichidele interstitiale

– imbunatateste absorbtia elementelor nutritive de
catre sange

– favorizeaza o eliminare rapida a toxinelor prin rect.

Presiunile ritmice genereaza o miscare de suctiune
si aspiratie a „continutului abdominal”
si permit purificarea sangelui determinand eficientizarea
metabolismului. In acelasi timp genereaza o unda interna
care stimuleaza miscarea limfei interstitiale, determinandu-i
curgerea in profunzimea tesuturilor. Temperatura in
diferitele zone ale abdomenului reflecta starea de blocaj
si congestie. Zonele calde trebuie tratate cu presiuni
usoare, zonele reci trebuie stimulate cu manevre mai
profunde.

In zona abdominala exista multe linii care corespund
unor meridiane importante ca, de exemplu: rinichi, ficat,
splina, stomac. Actiunea asupra acestor meridiane imbunatateste
simtitor functionarea lor.

CINCI PASI SPRE STAREA DE BINE
– Presiuni usoare pe tot abdomenul
– Presiuni lente si profunde corespunzatoare colonului
– Deschiderea plexului solar
– Presiuni deschise pe coastele laterale
– Presiuni deschise pe zona ombilicala.

Articol oferit de:
Les Nouvelles Esthetiques